Ce este cu Peșitta, Biblia în siriacă?

Înainte să ajung la Pidalion, așa cum promisesem într-o postare anterioară, simt nevoia să mai fac un scurt popas asupra variantei biblice în limba siriacă. Din păcate, se cunoaște prea puțin la noi despre literatura siriacă și despre Biblia în siriacă.

M-am folosit de informațiile unui specialist actual, Sebastian Brock, tradus și în românește (la editura Deisis). Vezi informațiile aici. El estimează pentru traducerea Vechiului Testament perioada dintre sfârșitul sec. I și începutul sec. III d.Hr. (deci, în mare, sec. II dHr.), deși cele mai vechi manuscrise păstrate datează din secolele V și VI dHr. Este un fapt unanim recunoscut că traducerea Vechiului Testament s-a făcut după textul ebraic (inclusiv a cărții lui Iisus fiul lui Sirah), iar cărțile anaghinoscomena au fost traduse din greacă.

A existat și o traducere în siriacă făcută după Septuaginta, numită Syro-Hexapla (în siriacă Șab‘in), dar aceasta s-a petrecut mai târziu: între 614-616, fiind făcută de învățatul Pavel din Tella în Alexandria Egiptului. În plus, circulația acestei traduceri a fost restrânsă.

Acum, ne putem întreba ce formă textuală ebraică a urmat Peșitta? În fond, și Septuaginta a fost tradusă după o variantă ebraică. Dar aici este un aspect pe care vreau să-l subliniez. Modelul ebraic după care a fost tradusă Septuaginta prezintă diferențe față de cel ebraic actual (Textul Masoretic), semn că în secolele III-II îdHr. (când a fost făcută Septuaginta) exista o varietate de forme textuale biblice. Se consideră că după distrugerea templului de către romani în 70 dHr., în lipsa autorității pentru păstrarea textelor biblice – autoritate reprezentată de templul din Ierusalim –, iudaismul este obligat să-și uniformizeze textul biblic: se ajunge la un text standard. Or standardizarea aceasta, începută la sfârșitul sec. I dHr., este concretizată în Textul Masoretic de mai târziu. Aici vine partea interesantă: Peșitta, care a fost tradusă așa cum am văzut în ce privește Vechiul Testament cam în sec. II dHr., este apropiată de forma textuală reprezentată de Textul Masoretic, nu de modelul textual al Septuagintei.

De ce ne-ar interesa pe noi, creștini ortodocși, aceste chestiuni? Pentru că Sf. Efrem Sirianul (sau Sirul), sfânt din calendarul ortodox (28 ianuarie), a folosit și a comentat Peșitta. Operele lui sunt păstrat în siriacă, dar și în greacă (așa numitul corpus Ephraem Graecus). Discut acum de operele din siriacă. O parte au fost traduse și în românește prin intermediul lui Sebastian Brock, altele, precum interesantele comentarii la cărțile Facerea și Ieșirea, nu sunt disponibile în limba română și așteaptă, cuminți, să fie vreodată traduse. Sunt opere poetice și exegetice deosebit de valoroase scrise de un sfânt ortodox.

Acum, ca o paranteză ca să complicăm puțin lucrurile, trebuie să vă spun că mai este un părinte sirian, sfânt în calendarul ortodox, Isaac Sirianul (Sirul), episcop de Ninive (c. 640 – c. 700). Este pomenit în calendarul ortodox tot la 28 ianuarie, deși – mare atenție! – el făcea parte din biserica nestoriană, așadar eretică (am scris cu literă mică). Nu m-am putut dumiri de problematica ecleziologică și de întrebările născute din această aparentă anomalie și observ că un asemenea caz nici nu este invocat în contextul tulburărilor recente cu privire la ecleziologia ortodoxă. Repet: este un sfânt din calendarul ortodox, care făcea parte ca episcop dintr-o biserică (sau cum să-i zic?) eretică. Sf. Efrem a scăpat de o asemenea problemă, pentru că pe timpul lui nu se produsese separarea dintre Biserica ortodoxă și cea nestoriană. Nu știu dezlegarea.

Să revenim la Sf. Efrem. Iată un sfânt ortodox care folosește o altă variantă textuală biblică decât Septuaginta. Pentru el este text sfânt – îl și comentează –, tot așa cum varianta Septuagintei este pentru un părinte de limbă greacă. Sunt curios în operele păstrate în siriacă ce variantă folosește Sf. Isaac. Nu cunosc deocamdată răspunsul (bănuiesc că tot Peșitta).

Dar o concluzie pot să extrag. Am oferit două cazuri concrete și clare, fără echivoc, cu doi sfinți din calendarul ortodox: Fer. (Sf.) Ieronim, care a tradus Vulgata după text ebraic și a comentat Scriptura folosindu-se de termeni ebraici, și Sf. Efrem, care a folosit și comentat Peșitta, o traducere făcută din ebraică. Modelul textului ebraic care a stat la baza traducerilor Peșitta și Vulgata este – fapt care se poate proba – similar celui care va deveni Textul Masoretic (reprezintă același text standardizat), nu celui care a stat la baza Septuagintei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s