Psalmul 1: La legea Lui va cugeta

Psalmul 1 are ca temă importanța Legii lui Dumnezeu. Este numit fericit cel care se păzește de calea păcătoșilor și își are voia la legea Domnului. Se spune apoi „la legea Lui va cugeta ziua și noaptea” (versetul 2). S-ar înțelege că modelul virtuos este reprezentat de cel care se gândește în permanență la legea Domnului. Atât că sensul nu este deloc acesta.

În ebraică este folosit un termen, haga, care desemnează producerea unui sunet murmurat. De pildă, când este vorba de porumbei, înseamnă „a gânguri” (Biblia Sinodală traduce „gem ca o porumbiță” în Isaia 38:14), când este vorba de lei, înseamnă „a mârâi” (deși aici este tradus prea sonor, „precum leul și puiul de leu răcnesc asupra prăzii” în Isaia 31:4), iar când este vorba de urși, evident, „a mormăi” („mormăim toți ca urșii” în Isaia 59:11). Referitor la oameni poate însemna „a suspina”, „a jeli” („voi suspina după oamenii din Chir-Heres” în Ieremia 48:31), dar poate însemna pur și simplu „a grăi”, „a rosti” („limba voastră [grăiește] strâmbătate” în Isaia 59:3).

În greacă verbul folosit este meletao, „a se îngriji de ceva”, „a studia”, „a practica”, dar – atenție! – în special „a practica retorica”, deci „a declama”, „a vorbi”. Latinii au redat prin meditor, de unde vine „meditație”. Dar ce înseamnă a medita asupra Legii?

Într-adevăr, noi astăzi ne gândim la meditație ca la cugetare, fixare a minții asupra unei idei. De aici a venit și traducerea psalmului din Sinodală. Pentru antici însă lucrurile nu stăteau așa. Chiar și părinții deșertului aveau meditația (melete) ca practică zilnică, dar pentru ei aceasta însemna nu cugetarea la Scriptură, ci recitarea cu voce domoală din textul biblic. De altfel citirea în antichitate se făcea mai puțin în gând, cât mai ales cu voce tare.

Așadar, și pe varianta ebraică, și pe cea greacă (dar și latină), sensul din textul nostru nu este acela de a ne gândi la legea Domnului, ci de a o citi cu voce tare. De altfel, avem confirmarea directă într-un alt text, din păcate tradus incorect în românește: „Să nu se pogoare cartea legii acesteia de pe buzele tale, ci călăuzește-te de ea ziua și noaptea, ca să plinești întocmai tot ce este scris în ea; atunci vei fi cu izbândă în căile tale și vei păși cu spor” (Iosua 1:8). Unde Sinodala redă „călăuzește-te”, de fapt în ebraică și în greacă se ascunde același verb. Iosua este îndemnat să „mediteze” la lege, dar în sensul antic, de citire cu voce tare, astfel ca textul cărții legii să nu se coboare niciodată de pe buzele lui.

Așadar Psalmul nu se îndeamnă, dacă vrem să fim numiți fericiți, să cugetăm la Lege, cât să o recităm, să o avem pe buze. Adică să citim Scriptura.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s