Părintele Athanase Negoiță și Seminarul Teologic Penticostal

Cred că părintele Athanase Negoiță a fost cel mai mare profesor de Vechiul Testament din spațiul ortodox românesc. Cu formație de biblistică și orientalistică, a fost primul (și singurul) qumranolog de la noi. A publicat și în străinătate, fiind de pildă unul dintre participanții la prestigiosul dicționar teologic al Vechiului Testament (Theologisches Wörterbuch des Alten Testaments, vezi art. „hagah”). Nu insist asupra meritelor părintelui Negoiță, pentru că acestea pot fi urmărite în cele câteva prezentări biografice și bibliografice (în Dicționarul Teologilor Ortodocși, în lucrarea Vechiul Testament în scrierile bibliștilor români și în Ziarul Lumina). A murit în 1994, iar mormântul lui se află în cimitirul de la Cernica, nu departe de mormântul părintelui Stăniloae.

Este însă mai puțin cunoscut parcursul său didactic după ce a părăsit Institutul Teologic Ortodox din București. Acolo a predat până în 1952, când catedra de lector a fost ocupată de părintele Mircea Chialda din Caransebeș, care a promovat ulterior ca profesor titular. Intuiesc că acest lucru s-a petrecut pe fondul desființării facultăților de teologie din țară, cu excepția celor de la București și Sibiu, care au devenit institute. Nu cunosc circumstanțele în care părintele Chialda a ocupat postul pierdut de părintele Negoiță.

Dar am găsit întâmplător informația că părintele Negoiță a predat la Seminarul Teologic Penticostal, chiar din primul an de funcționare, 1976. Prima serie a avut 15 elevi. Îl regăsim în tabloul acestei prime promoții din 1980 (vezi http://www.itpbucuresti.ro/scurt-istoric/, poza nr. 7). Îl vedem, chiar în centru, și într-o poză de grup cu a doua serie de seminariști penticostali (1980-1984).

În 1981, părintele Negoiță a întocmit împreună cu Emil Bulgăr (alt cadru didactic al Seminarului) un manual pentru elevii penticostali intitulat Țara Sfântă din punct de vedere biblic, istoric și arheologic (partea a II-a, despre arheologie, fiind scrisă de către părintele Negoiță).

Deși am amici în cadrul Institutului Penticostal, nu aflasem până acum despre acest fapt. Chiar aș vrea să cercetez puțin, cu ajutorul lor, poate aflu și alte amănunte. În prezentările ortodoxe nu se amintește nimic despre această perioadă.

Poate că această apropiere de neoprotestanți a facilitat și publicarea unei cărți, după Revoluție, la editura neoprotestantă Stephanus (Noul Testament și manuscrisele de la Qumran: Studiu critic, Ed. Stephanus, București, 1993). Chiar mi se pare că poza din carte a părintelui nu este alta decât poza care apare și în tabloul primei promoții a Seminarului Teologic Penticostal.

Nu cred că a fost vorba de o marginalizare a părintelui Negoiță din partea ortodocșilor. El a slujit până la sfârșit ca preot în biserica de la Foișor din București. În 1992 publica la editura ortodoxă Credința noastră din București Teologia biblică a Vechiului Testament. Iar în 1994, așa cum am amintit, a trecut la Domnul.

Ceea ce se poate însă spune este că părintele a pierdut catedra la Institutul Teologic Ortodox tocmai când se afla la apogeul creației științifice, la 49 de ani. După aceea, a mai publicat doar în revistele bisericești diverse articole, pe lângă implicarea pe care a avut-o în Asociația de Studii Orientale din România și în colecția acesteia, Bibliotheca Orientalis. Cred că a fost mare păcat că nu s-a găsit o modalitate de a-l implica didactic mult mai strâns.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s