Edward Hincks – șoarecele irlandez de bibliotecă

De ceva vreme sunt marcat de personalitatea unui orientalist irlandez, Edward Hincks. Din păcate am ratat să postez această evocare chiar ieri, când a fost ziua lui, în urmă cu 226 de ani.

Edward Hincks s-a născut în 1792 în Cork. Tatăl lui era preot și orientalist, carieră urmată și de tânărul Edward. A devenit așadar preot prezbiterian, cu viață de familie, căsătorit și tată a patru fete. A făcut studii de teologie și filologie clasică la Trinity College din Dublin, dar m-a impresionat cât de puțin s-a deplasat în timpul vieții în comparație cu aventurierii-descoperitori din vremea respectivă. A fost practic legat de parohia lui din Killyleagh vreme de mai bine de 40 de ani, până la moartea survenită în 1866.

Nu știu cât de bun a fost ca preot, dar ca orientalist a fost genial. După valul de entuziasm datorat descifrării hieroglifelor egiptene de către Champollion, Hincks s-a ocupat de egiptologie, putând să traducă în mod corect inscripții de pe artefacte nou descoperite. Dar apoi a excelat în descrifrarea cuneiformelor, fiind cel mai avansat din vremea sa.

Meritul descifrării cuneiformelor îi revine în general lui Rawlinson, care a avut importante conexiuni politice. Dar Hincks a fost geniul care a făcut munca grea de cercetare din spate. Rezultatele le prezenta și le publica periodic, contribuind practic și la cercetarea celorlalți. A fost primul care și-a dat seama că scrierea cuneiformă asiro-babiloniană este ideografică și silabică, dar că unele semne pot fi polifonice în funcție de context. A fost primul care a reușit să citească în mod corect primul cuvânt, altul decât nume proprii, anaku („eu”). A intuit că scrierea cuneiformă a fost inventată de o cultură non-semită și adaptată imperfect de către semiți. Mai târziu această civilizație va fi numită sumeriană.

Cine are răgaz să citească puțin despre eforturile lui, poate consulta articolul din 2011 al lui Cathcart, care de curând s-a ocupat și de cele trei volume cu corespondența lui Hincks. Din păcate nu a lăsat prea multe informații concrete despre tehnica de lucru. Cu certitudine i-au folosit din plin cunoștințele foarte solide de ebraică, siriacă și alte limbi orientale. În ultima parte a vieții studia de pildă maghiara și alte limbi turcice aglutinante, pentru a înțelege cum funcționează sumeriana, și ea o limbă aglutinantă. Se pare că la descrifrarea cuneiformelor a testat diverse variante de citire, analizând frecvența sunetelor și comparând rezultatele cu lexicul semit cunoscut. O muncă de Sisif, care cere o extraordinară organizare și vaste cunoștințe lingvistice.

Dar cel mai interesant este că nu s-a aventurat ca ceilalți orientaliști în expediții pentru vânarea unor noi inscripții și artefacte, ci s-a mulțumit cu ce fusese descoperit și publicat. Tactica lui de șoarece de bibliotecă și analiză minuțioasă a dat rezultate. Când asirologia a fost recunoscută ca știință validă în 1857 prin punerea la încercare a capacității celor patru corifei de a traduce un text cuneiform în akkadiană la prima vedere, se pare că Rawlinson a tras cu ochiul la Hincks, singurul care a oferit traducerea cea mai corectă și completă.

Maestre, un ucenic de peste veacuri te salută!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s