De ce neoprotestanții confundă icoana cu idolul?

În general evit polemicile, pentru că nu prea aduc nimic bun. Mă gândesc însă că este bine și pentru ortodocși, și pentru frații neoprotestanți să vadă de unde pornește această confuzie a icoanei cu idolul.

Răspunsul este simplu. De la traducerea Bibliei, care este prea condiționată confesional. Adică părtinitoare și chiar deformantă. Neoprotestanții din România folosesc traducerea lui Dumitru Cornilescu. Iată versetele în care apar „icoanele”.

„Să le nimiciți toate icoanele turnate” (Numeri 33:52). În ebraică este însă țelamim „imagini”, iar în greacă eidola „idoli”. Se referă explicit la idolii canaaniților.

„Tot poporul țării a intrat în templul lui Baal și l-au dărâmat, i-au sfărâmat cu desăvârșire altarele și icoanele” (2 Împărați 11:18 / 4 Regi 11:18). Iarăși se întâlnește țelamim „imagini”, iar în greacă eikones „imagini” (de remarcat că aici apare chiar termenul eikon, care a dat și „icoană”).

„Sunt rușinați toți cei ce slujesc icoanelor și care se fălesc cu idolii” (Psalmul 97:7 / 96:7). În ebraică pesel „idol”, în greacă glypta „imagini sculptate”. Se referă la idoli, după cum se precizează în a doua parte a versetului.

„După cum mâna Mea a pus stăpânire pe împărățiile idolilor (unde erau mai multe icoane decât la Ierusalim și în Samaria), cum am făcut Samariei și idolilor ei, nu voi face și Ierusalimului și icoanelor lui?” (Isaia 10:10-11). În ebraică pesilim și ațabbim „idoli, imagini”, în greacă glypta „imagini sculptate” și eidola „idoli”.

„A căzut, a căzut Babilonul, și toate icoanele dumnezeilor lui sunt sfărâmate la pământ” (Isaia 21:9). În ebraică pesilim „idoli”, în greacă agalmata „statui ale zeilor”.

„Se făleau cu podoaba lor măreață și cu ea au făcut icoanele urâciunilor lor, ale idolilor lor” (Ezechiel / Iezechiel 7:20). Termenul ebraic este țelamim „imagini”, în greacă eikones „imagini”.

„Ea [Iuda] a mers chiar mai departe în curviile ei. A zărit pe ziduri niște zugrăveli de bărbați, niște icoane de haldei zugrăviți cu culoare roșie” (Ezechiel / Iezechiel 23:14). În ebraică este țelamim „imagini”, în greacă eikones „imagini”.

Și în Noul Testament apare în traducerea lui Dumitru Cornilescu termenul „icoană”. De pildă: „Au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare și târâtoare” (Romani 1:23). În original este eikon „imagine”. Tot în context negativ, se vorbește despre „icoana” fiarei (Apocalipsă 13:14-15). În original apare tot eikon „imagine”.

Sunt și câteva contexte pozitive în care apare „icoană”. „Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină” (Romani 5:14). Tot în sens pozitiv, se traduce: „Icoana aceasta închipuitoare vă mântuiește acum pe voi, și anume botezul” (1 Petru 3:21).

Sunt și câteva cazuri neutre, ca figură de stil. „Fraților, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine și la Apolo” (1 Corinteni 4:6). În original nu apare „icoană”, ci un verb care înseamnă „a face o conexiune între două elemente și a aplica celui de-al doilea ce se spune despre primul”.

Ce observații putem face după trecerea în revistă a versetelor din traducerea Bibliei în versiunea Dumitru Cornilescu?

Întâi de toate, trebuie să recunoaștem că în limba română, termenul „icoană” a devenit un termen tehnic pentru obiectul folosit în cultul ortodox și în cel catolic. Mai nou, a devenit, printr-o nefericită calchiere din engleză, și un termen din IT: simbolurile programelor sau aplicațiilor se numesc tot „icoane”. Inițial, în limba greacă, el avea un sens comun, „imagine”; putea fi folosit și în context pozitiv, și în context negativ.

Îmi permit însă să spun că traducerea lui Cornilescu este aici tendențioasă, mai ales în Vechiul Testament, unde termeni care se referă în mod clar la idoli și idolatrie sunt redați prin „icoane”, inducând în eroare un cititor neinstruit din zilele noastre. Dacă citești ca neoprotestant Vechiul Testament după versiunea lui Cornilescu, nu poți să nu tragi concluzia că Dumnezeu Însuși detestă icoanele.

Ce ar fi, dacă mergem braț la braț cu condiționările confesionale, ca în 1 Împărați 6:29 / 3 Regi 6:29, acolo unde este descris templul lui Solomon (binecuvântat de Dumnezeu prin pogorârea norului), să traducem și noi „a pus să sape icoane sculptate de heruvimi”, pentru că în ebraică pituhey miqle‘ot înseamnă „imagini sculptate”? N-am putea oare, în maniera pe care Cornilescu a aplicat-o atâtor versete? Stați liniștiți, în Biblia Sinodală este un cuminte „chipuri săpate de heruvimi”.

Ceea ce ar trebui însă să recunoască orice neoprotestant este că în Scriptură apar două categorii distincte. Unele „chipuri” sunt de bine, cum este cazul cu „chipurile de heruvimi” din 1 Împărați 6:29. Dumnezeu le binecuvântează, din moment ce sfințește templul lui Solomon prevăzut cu aceste chipuri. În schimb, alte „chipuri” sunt de rău, sunt idoli și Dumnezeu le detestă.

Ortodocșii numesc icoane „chipurile” bune. Mai clar nu știu să scriu.

9 comentarii

  1. Poate că unii așa fac: citesc traducerea (eronată) și ajung la confuzie. Dar nu cumva traducerea (eronată) este ea însăși rodul confuziei (poate că deliberate)? Credința că icoanele sînt idoli a existat și în epocă iconoclastă, iar acolo discuția se purta în termenii grecești ai LXX și ai NT, nu în traduceri (confesionalizate).

    Apreciază

  2. Ai dreptate. Problema e mai veche. Ar trebui cercetat cum au izbucnit disputele iconoclaste și cum a funcționat argumentarea. Nu mă pricep aici. În postare, mi-am arătat doar surprinderea că neoprotestanții (cel puțin cei pe care i-am întâlnit eu în diverse grupuri de pe Facebook) exclud deosebirea dintre idol și icoană. Îmi închipui că ar trebui să renunțe la versiunea Bibliei pe care o citesc.

    Apreciază

  3. Intrebarea ar fi alta,cu ce te ajuta ca te închini icoanei? Îndeamnă undeva vreun apostol ca biserica să practice închinarea la icoane? Unde scrie in oricare biblie ca si traducere ca personajul întruchipat în icoana are putere peste viata celor vii sau morti?

    Apreciază

  4. Manuell, iertați răspunsul întârziat. Acum am văzut comentariul. Biblia nu spune explicit că trebuie să mergem săptămânal la adunare/biserică. Și totuși o facem. Întrebarea nu este unde scrie în Biblie să ne închinăm la icoane, ci dacă practica închinării la icoane contravine Bibliei. Răspunsul meu ar fi NU.

    Apreciază

  5. Deosebirea fundamentală între icoană și idol, amândouă fiind imagini, este că icoana reprezintă o realitate care există acum, „transmite” în direct (live), nu-i fotografie a ceva care a fost, iar idolul nu reprezintă nimic, e imagine falsă, găunoasă (1 Cor 10,19: un idol este ceva?), umplută de demoni (1 Cor 10,20: păgânii jertfesc demonilor).
    Icoanele din Bisericile tradiționale sunt numai ale mădularelor divinizate ale Trupului lui Cristos, ale Bisericii cerești a lui Dumnezeu, ale Ierusalimului de sus, mama noastră (Gal 4,25).
    Azi e mai ușor de înțeles ce este o icoană, pentru că avem icoane tehnice și vorbitoare, ecranul de televizor și marea icoană vorbitoare a Fiarei din apă, a lumii globalizate, lumea virtuală (Apoc 13,14-15).

    Apreciază

  6. Neoprotestanti nu confundã nimic . Citeşte Iezechel 8 : 9,10,11 ; şi mi-a zis Domnul , intrã şi vezi urâciunile cele dezgustãtoare pe care le fac aceştea aici . Şi am intrat şi am privit şi iatã cã erau acolo tot felul de chipuri de târâtoare , de animale necurate şi de tot felul de idoli de ai casei lui Israel , zugrãviti pe pereti de jur împrejur . Înaintea lor stãteau şaptezeci de bãrbati din bãtrâni casei lui Israel , având în mişloc pe Iaazania , fiul lui Şafan , fiecare din ei avea în mâini câte o cadelntiã şi un nor gros de fum de tãmâie se ridica în sus ( Biblia Ortodoxã ) . Deci , idolul este orice reprezentare religioasă fie prin pictură , fie prin sculptură . Așa cum spune Ezechiel : de tot felul de idoli de ai casei lui Israel , zugrãviti pe pereti de jur împrejur (Biblia Ortodoxã) . Aceste versete par să ofere o imagine a Bisericii Ortodoxe

    Apreciază

  7. Confundarea icoanei cu idolul este o hulă adusă lui Dumnezeu care a creat omul icoană a sa (Gen 1,27) și hulă adusă lui Isus Cristos Icoana Tatălui (Col 1,15; Evr 1,3). Ereticii sunt hulitori de Dumnezeu, nu cinstitori de Dumnezeu. Tactica Diavolului este să extindă cele spuse despre idoli la icoane adevărate, bune, ca să facă pe creștinii ortodocși să se arunce din Templul Bisericii lui Dumnezeu în brațele sectelor (Mt 4,5-6), secte care mai nou își zic biserici, deși sunt numai sinagogi.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s