De ce nu ține Sola Scriptura?

Ca ortodox, mă întâlnesc frecvent cu protestanți și neoprotestanți. Ba îndrăznesc chiar să cred că unii îmi sunt prieteni. Le admir cunoașterea Scripturii, râvna lor în general. Nu îmi place polemica și o găsesc de fiecare dată într-un fel inutilă. Totuși, mă surprinde să constat că protestanții și în special neoprotestanții au impresia că învățăturile definitorii ale Ortodoxiei nu au de-a face cu Scriptura, sunt extra-biblice și chiar anti-biblice. Îmi propun în câteva postări să „atac” problema pe diversele ei planuri.

Să începem cu începutul. Ortodocșii, ca și catolicii, consideră tradiția ca autoritativă pentru credință. Protestanții și neoprotestanții, dimpotrivă, au Sola Scriptura, adică „doar prin Scriptură”. Orice învățătura și practică trebuie să se întemeieze EXCLUSIV pe Scriptură.

Din păcate, lucrurile nu au cum să stea așa. Noi ca ortodocși aducem de obicei argumente din Scriptură din care rezultă – de pildă – că Apostolii învățau și prin viu grai și îi îndemnau pe creștinii din comunitățile înființate să țină aceste predanii prin viu grai. Bun, spun protestanții, dar acesta nu este un argument suficient pentru tradiția post-apostolică. Se admite așadar o tradiție orală apostolică, dar tot ce este în plus nu mai este autoritativ.

De aici decurge o primă problemă. Dacă autoritatea ține exclusiv de Apostoli (am simplificat lucrurile, și i-am lăsat deoparte pe profeți), înseamnă că bisericile de după perioada apostolică sunt oarecum suspendate în aer, în bătaia vântului și singurul lor centru de autoritate rămâne Scriptura. Dar Scriptura nu poate să acopere întreaga viață comunitară, nu are răspunsuri la toate problemele. Dovadă stă chiar diversitatea mișcărilor neoprotestante, atât de fragmentate și diferite.

Situația este foarte serioasă. Cu sola Scriptura mi se pare imposibil să ajungi automat la creștinismul trinitar și în special nicean. Se observă această problemă dacă se studiază istoria sinoadelor I ecumenic (Niceea, 325) și II ecumenic (Constantinopol, 381). Rămânând doar la Scriptură, poți fi un arian get beget. De altfel, partida lui Eusebiu de Cezareea tocmai că se sprijinea exclusiv pe Scriptură și nu îndrăznea să vorbească de o unitate de natură în dumnezeire între Tatăl și Fiul. Arienii erau de acord cu orice formulă de inspirație biblică. Or, Scriptura nu ajută aici prea mult. Vorbește de Iisus ca „Fiul lui Dumnezeu”, dar faptul că Fiul este Dumnezeu nu o spun explicit nici Pavel, nici evangheliile sinoptice, ci abia Ioan. În prolog citim: „Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu” (1:1), iar în Ioan 10:30 Iisus declară: „Eu și Tatăl suntem una”. Totuși, nimic despre Duhul, nimic despre faptul că persoanele dumnezeiești sunt trei și nu mai multe. De altfel, în aceeași evanghelie a lui Ioan și despre oameni se putea afirma că sunt „dumnezei” (Ioan 10:33-35). Botezul în numele (la sg.) Tatălui și al Fiului și al Duhului nu înseamnă automat afirmarea Trinității, din moment ce în altă parte în Scriptură se putea susține sloganul „sabia Domnului și a lui Ghedeon” (Judecători 7:18.20). Ca apele să se despartă în disputa ariană, a trebuit să fie introdus un termen din afara Bibliei, „deoființă” (homoousios), care nici măcar nu era preluat din limbajul vreunui teolog de atunci. Arienii, care doreau atunci o formulă sola Scriptura, nu l-au acceptat. Faptul că neoprotestanții sunt trinitari (și chiar de factură niceană, afirmând unitatea naturii și deoființimea Fiului – și a Duhului – cu Tatăl) nu se datorează Scripturii, ci tradiției creștine.

Nu susțin că învățătura despre Trinitate nu își are rădăcinile în Scriptură. Dar trebuie să recunoaștem, în special referitor la Duhul, că Scriptura nu este nici explicită și nici suficientă. Învățătura trinitară se găsește in nuce în Biblie, dar este nevoie de mai mult. De altfel, așa s-au și petrecut lucrurile și de aceea a izbucnit criza ariană care a sfâșiat Biserica și a născut controverse fără precedent vreme de aproape un secol.

După umila mea părere, protestanții se comportă aici ca unii care acceptă doar importanța rădăcinilor și resping restul pomului, dar se bucură gustându-i fructele.

Sola Scriptura provoacă însă și alte probleme. Noile cercetări biblice au stabilit că nicio carte biblică nu a fost scrisă dintr-un suflu, de un autor unic. De fapt, este vorba de redactări succesive cu care bibliștii își bat capul (din păcate, cam cu asta se ocupă studiul biblic academic), multe soluții rămânând la stadiul de ipoteze de lucru. De ce este aceasta o problemă pentru sola Scriptura? Pentru că ești nevoit să treci dincolo de perioada apostolică. Redactorii care au modificat textul și ni l-au dat așa cum îl avem majoritar astăzi au trăit după profeți și după apostoli. De altfel, noi nu dispunem astăzi de autografele (originalele) scrierilor apostolilor, ci de manuscrise copiate la ceva timp după, în secolul II și III, ca să nu zic chiar IV și V (pentru cărți în integralitatea lor). De unde avem copiile Scripturii? Păi de la urmașii apostolilor, pe care protestanții și neoprotestanții îi consideră neautoritativi, dar din mâna cărora primesc Scriptura să o citească. Păi, e frumos?!

În final, vreau să mai arăt o chestiune șubredă care decurge din sola Scriptura. Biblia nu e o unitate de sine stătătoare, ca un singur fișier să zicem. De fapt, Biblia este o bibliotecă, formată din mai multe cărți. Susținătorii sola Scriptura au dificultăți mari – din punctul meu de vedere – să argumenteze de ce au primit în lista de cărți a bibliotecii numită Biblie (lista se numește „canon biblic”) anumite cărți. Scriptura nu s-a descărcat din ceruri, ci canonul biblic s-a format în urma unor discuții prelungite. De altfel, dacă se studiază istoria lui, se vede că existau diferențe în funcție de autor și de biserica locală. În lista alexandrină a lui Origen și a lui Atanasie, cartea Esterei nu este canonică. În Antiohia, la Ioan Gură de Aur, cărțile de pe la finalul Noului Testament nu erau în canon (de pildă, ca să nu deschid discuții mai lungi, cartea Apocalipsei). Lista canonică a fost rezultatul unui consens la care s-a ajuns treptat în bisericile locale. Bine, bine, sola Scriptura, dar care Scriptură mai exact, alcătuită din ce cărți? Din nou, protestanții seamănă aici cu unii care, după ce mulțime mare se căznește să bată laptele în putini, vin și fură caimacul.

Îi rog pe amicii protestanți să nu se supere pe mine. Nu am scris rândurile de mai sus în scop prozelitist. Nu vreau să-i convertesc la Ortodoxie. Vreau doar să-mi împărtășesc părerea că ortodocșii (și catolicii), care se bazează și pe autoritatea tradiției, au o concepție mai coerentă decât deviza reformei, sola Scriptura.

7 comentarii

  1. Un răspuns posibil la „numai Scriptura” ar putea fi „numai Tradiția divină”, Scriptura fiind Tradiția scrisă. Lanțul Tradiției divine și divinizante, un lanț neîntrerupt de predare și primire (1 Cor 11,23;, cu privire la euharistie; 1 Cor 15,3, cu privire la învierii), începe de la Tatăl, primul transmițător, care predă totul Fiului (Io 3,35), Duhul fără măsură (Io 3,34), ucenicii (Io 17,6), .. , primul primitor, și se termină cu Fiul, ultimul transmițător, și Tatăl, ultimul primitor (1 Cor 15,24).
    Stâlpul și temelia adevărului este Biserica Dumnezeului celui viu (1 Tim 3,15), iar o scriere era considerată canonică, dacă se putea citi în sinaxa liturgică, fiind conformă cu credința Bisericii lui Dumnezeu codificată deja liturgic.
    Canonul NT răspunde la problemele ridicate în primele secole. Pentru a răspunde la problemele noi trebuie să continuăm a citi Proiectul, adică VT, la lumina Realizării, adică NT. Astfel Cuvântul lui Dumnezeu crește și se înmulțește cu cel care-l citește (Fap 12,24, cf. 6,7; 19,10;).

    Apreciat de 1 persoană

  2. Excelent. Joseph Ratzinger are o carte excelentă pe tema asta: Cuvântul lui Dumnezeu. Tradiție – Scriptură – Magisteriu, apărută la ed Galaxia Gutenberg de curând.
    Recomand.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Dacă Sfânta Tradiție este mai mare decât Sfânta Scriptură, de ce ortodocșii nu asumă că Dumnezeu încă vorbește/inspiră în istorie și după 787, că mai pot exiata sinoade inspirate? Sau care este poziția referitor la această problemă?
    Mulțumesc și Doamne Ajută!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s