Are fundament biblic cultul sfinților (partea II)? Mijlocesc ei pentru noi?

În a doua parte, putem să punem întrebările grele. Pot drepții morți să mijlocească pentru cei vii? Pot ei, altfel spus, să influențeze în vreun fel viața noastră?

Chestiunea îi privește pe protestanți și pe neoprotestanți, care neagă mijlocirea sfinților (drepții morți). Într-o postare trecută, am discutat despre doctrina adventistă a sufletului muritor. Totuși, adventiștii nu ies cu totul din discuție, pentru că – potrivit propriei lor învățături – nu toți drepții morți au rămas morți. Putem vorbi cel puțin de o duzină care… sunt vii. De unde sunt ei? Păi, Enoh și Ilie nu au murit niciodată. Sunt pe undeva, treji și activi, ca și Moise, care – după adventiști – a fost înviat ca să apară la Schimbarea la Față. Apoi, după învierea Domnului Hristos, Evanghelia după Matei menționează ceva surprinzător: „multe trupuri ale sfinților care adormiți (morți) au înviat” (27:52). Așadar, dacă pentru toți creștinii drepții morți au sufletele încă active, ca să zic așa, chiar și pentru adventiști această afirmație este validă, măcar în parte, pentru cei înviați cu trupul la Învierea lui Iisus potrivit lui Matei, plus Enoh, Moise și Ilie.

Se pune, așadar, întrebarea: Mijlocesc drepții adormiți (morți) pentru noi, cei vii?

Protestanții atrag atenția asupra textului din 1 Timotei 2:5: „este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni, omul Iisus Hristos”. N-ar mai fi loc pentru alți mijlocitori.

Totuși, Scriptura însăși folosește termenul grecesc „mijlocitor”, „intermediar” (gr. mesites) și pentru oameni. Moise, de exemplu, este numit mesites în Galateni 3:19. Apoi, ideea de mijlocire, de rugăciune făcută în favoarea semenilor, este încurajată, bineplăcută lui Dumnezeu. Chiar înainte să spună că singurul intermediar este Iisus Hristos, în 1 Timotei creștinii sunt îndemnați să facă rugăciuni, cereri, mijlociri (gr. enteuxeis), mulțumiri pentru toți oamenii” (2:1).

Trebuie precizat că ortodocșii nu văd în mijlocirea sfinților un surogat pentru mijlocirea Domnului Hristos. Aceasta rămâne adevăratul fundament al mântuirii, dar – după cum se poate observa chiar din Scriptură – ea nu exclude mijlocirea la scară mai mică, făcută de oameni pentru oameni.

Putem da și alte exemple de mijlociri, Moise fiind unul dintre cei la rugămintea cărora Dumnezeu Își întoarce pedeapsa hotărâtă (Deuteronom 9:13-14, 18, 24-29). Acest aspect este foarte important, pentru că ne arată că mijlocirea drepților (vii) poate schimba planul divin, iar lui Dumnezeu pare să-I convină acest lucru, pentru că El dorește ca toți să fie mântuiți.

Trebuie subliniat că mijlocirea din partea drepților nu aduce automat ajutorul lui Dumnezeu. Lui Ieremia, de exemplu, Dumnezeu îi ascultă mijlocirea pentru Ierusalim și poporul din Iuda până la un punct, când îi spune că nu se mai poate face nimic (Ieremia 14:19 – 15:9). Mijlocirea nu Îl obligă pe Dumnezeu, singurul suveran al planului Său. Atunci ce rost are când funcționează? Pentru că mijlocirea creează comunitatea, arată că ne pasă unora de alții. Mijlocirea înseamnă iubirea în funcțiune.

Până aici sunt sigur că toți prietenii mei protestanți sunt de acord. Bun, zic ei, dar unde scrie în Biblie că există mijlocitori adormiți? Pot drepții adormiți (morți) să mijlocească?

Eu zic că da. Fac chiar mai mult decât simpla mijlocire: intervenție directă în favoarea celor vii. Să începem cu episodul Schimbării la Față, când apar Moise și Ilie. De ce se petrece aceasta? Evangheliștii spun că Moise și Ilie vorbeau cu Iisus Hristos, iar Luca precizează că subiectul discuției era chiar „sfârșitul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim” (Luca 9:31). Putem fi, cred, de acord că discuția dintre Iisus, Moise și Ilie nu s-a petrecut ca Iisus să fie informat, adică pentru El. Discuția despre moartea din Ierusalim s-a ținut pentru cei trei ucenici prezenți și înspăimântați. Prin urmare, un drept adormit (ca să folosim limbajul nou-testamentar, cu rădăcini vechi-testamentare, vezi Daniel 12:2, și să nu mai zicem „drepți morți”) intervine în planul mântuirii și-i ajută pe trei oameni vii să înțeleagă că patimile lui Mesia nu înseamnă eșec, că au un sens.

Îl regăsim apoi pe Elisei, care în timpul vieții înviase oameni și care continuă să facă aceasta și „adormit” fiind, prin oasele sale (2 Împărați [4 Regi] 13:21). Bănuiesc că suntem de acord că nu oasele însele au produs minunea, ci Elisei, deși era „adormit”.

Dar mijlociri pot să facă cei adormiți pentru cei vii? De ce nu? Dacă moartea este doar o trecere către un alt tip de existență, netrupească (cel puțin până la învierea de obște), de ce să restrângem mijlocirea unui drept (și nu numai a unui drept) la momentul vieții. Nu făgăduise profetul Samuel că nu „va păcătui împotriva Domnului, încetând să se roage” pentru popor (1 Samuel [1 Regi] 12:23)? Culmea este că profetul percepe încetarea mijlocirii drept un păcat…

Câteva texte sugerează că până și pentru mentalitatea Vechiului Testament o asemenea mijlocire a drepților „adormiți” era posibilă. Nu îi răspunde, oare, Dumnezeu lui Ieremia: „Chiar dacă Moise și Samuel s-ar înfățișa înaintea Mea, tot n-aș fi binevoitor față de poporul acesta” (Ieremia 15:1)? Este momentul când Domnul pune punct mijlocirii, dar răspunsul atestă că altfel mijlocirea ar fi posibilă. Similar mi se pare că funcționează și textele din Ezechiel 14:14, 20, în care, deși nu se vorbește expres despre mijlocire ca în cazul textului din Ieremia, totuși se sugerează că prezența lui Noe, Daniel și Iov în mijlocul poporului ar putea duce la salvarea acestuia (deși, iarăși, trecuse șansa izbăvirii, fiind hotărâtă pedeapsa).

Faptul că în Luca 16:30-31 Avraam refuză să-l trimită pe Lazăr la rugămintea bogatului nemilostiv să-i prevină pe frații păcătoși nu constituie nicidecum un contraexemplu. Dimpotrivă. Înseamnă că se putea. Avraam nu pomenește de vreo „prăpastie mare” între cei „adormiți” și cei vii, așa cum există între cei „sânul lui Avraam” și iad.

Intervenția celor adormiți în planul de mântuire ajunge până într-atât încât profetul Ezechiel anunță că Domnul îl va aduce iarăși rege pe David în regatul refăcut și va stăpâni în veac (34:23-24; 37:24-25). Suntem după 597 îdHr., la 400 de ani după David. Se poate obiecta că nu e vorba de David, ci de un urmaș al Lui, iar în sens spiritual de Domnul Hristos. Da, dar în sens istoric în text nu se vorbește de „fiul (urmașul) lui David”, de cineva „ca David”, ci de David însuși. Așa scrie, așa citim. În sens literal, nu avem niciun motiv să ne îndoim că era așteptat David însuși, mai ales că avem și textul din Osea 3:5, în care se vestește că, undeva în viitor, fiii lui Israel se vor întoarce la credință și Îl vor căuta pe Domnul și pe David, regele lor. Or, Osea a trăit în jur de 750 îdHr., la 250 de ani după David.

Nu în ultimul rând, aș mai adăuga în listă un episod. Domnul Iisus le spune iudeilor că Avraam „a fost bucuros să vadă ziua Lui și a văzut-o și s-a bucurat” (Ioan 8:56). Despre ce zi e vorba? Să fie ziua Învierii lui Iisus, văzut în duh de dinainte? Posibil. Dar la fel de posibil este să fie ziua nașterii lui Iisus, ca început al mântuirii. Oricum ar fi, îl vedem pe Avraam „monitorizând” atent istoria mântuirii. (Ca paranteză, oare frații adventiști l-ar include în lista celor înviați?) Contemplând total pasiv? Eu zic că, în lumina celor discutate, nu.

Este interesant că există și reversul medaliei. Cei vii îi pomenesc pe cei morți înaintea Domnului: „Doamne, pomenește-l pe (adu-ți aminte de) David și (de) toate necazurile lui” (Psalmul 132:1 [Psalmul 131:1]).

În concluzie, mijlocesc cei „adormiți” pentru noi, cei vii? Nu numai că mijlocesc neîncetat, că urmăresc atent istoria mântuirii, ci intervin direct, acolo unde Dumnezeu le îngăduie. Nimic nu este din puterea lor proprie, ci toate prin bunătatea lui Dumnezeu, Căruia Îi place ca oamenii (vii și morți) să rămână în comuniune unii cu alții.

7 comentarii

  1. Cred că un text important pentru mijlocirea sfinților este Apoc 20,4-6 pentru că în mia de ani simbolică, nu matematică, care a început cu învierea lui Isus Cristos (prima înviere) și se va sfârși cu învierea generală, cei care au parte de prima înviere sunt „fericiți și sfinți,..și preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Cristos” (v. 6).

    Apreciază

  2. Afirmația din 1 Tim 2,5 „este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni, Omul Isus Cristos” este adevărată: la Dumnezeu Tatăl oamenii pot ajunge numai prin Isus Cristos. Dar la Isus Cristos cum se ajunge? Mijlocirea dintre Dumnezeu și oameni se divide în două mijlociri: de la oameni la Isus Cristos și de la Isus Cristos la Tatăl, pentru că scris este și „cine vă ascultă (Mt 10,40: primește) pe voi, pe mine mă ascultă (primește) și cine vă respinge pe voi pe mine mă respinge; iar cine mă respinge pe mine, îl respinge pe cel care ma trimis” (Lc 10,16; Mt 10,40; cf. Io 13,20). Chiar pruncii sunt mijlocitori între oameni și Isus Cristos (Mc 9,37; Lc 9,49).

    Apreciază

  3. Vad problema un pic diferit. Nu contest mijlocirea sfintilor intre oameni si Domnul Hristos, nici existenta sufletelor dupa moarte, dar nu cred ca se poate construi o doctrina despre cultul sfintilor pe acele versete. Da, ei trebuie pretuiti, posibil si folositi ca ajutatori, insa nu trebuie uitat ca mijlocitorul ideal intre oameni si Domnul Iisus este Duhul Sfant, care ar trebui sa locuiasca in noi. Deci El, Duhul, ar trebui sa fie Cel care sa duca rugaciunile noastre la Domnul Hristos, iar Domnul Hristos sa mijloceasca apoi la Tatal. Daca noi sarim peste Duhul Sfant si mergem cu rugaciunile la sfinti, posibil sa ii cinstim pe ei, dar nu nesocotim noi oare pe Duhul Sfant?

    Apreciază

    • Dacă ne-am ruga direct sfinților, am greși. Dar gândiți-vă că orice șir de rugăciuni și chiar slujbe încep la ortodocși cu rugăciunea de invocare a Duhului. Orice rugăciune ortodoxă se face în Duhul. Doar așa ne putem ruga sfinților. Dacă ne-am ruga sfinților, fără să ne gândim la Dumnezeu, am greși enorm.

      Apreciat de 1 persoană

  4. Doamne isuse Hristoase pentru rugăciunile Maicii Domnului și a tuturor sfinților miluiește-ne pe noi!
    (…) și nu ne duce pe noi în ispită(…)
    Doamne ajută să ne vedem în rai! – vorba părintelui Ilie Cleopa –

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s