Tâlcuire la icoana Botezului Domnului

Boboteaza (6 ianuarie) era în vechime sărbătoarea în care catehumenii primeau de obicei botezul, imitând astfel Botezul Domnului. Mă opresc în materialul de față asupra semnificațiilor icoanei Botezului, plecând de la două modele iconografice.

Primul model iconografic este reprezentat de arta dinastiilor macedoneană și comnenă, a doua perioadă de aur a artei bizantine (după cea a lui Justinian), o adevărată renaștere după dezastrul adus de iconoclasm. Am selectat trei exemple. Mai întâi, mozaicul din katholikon-ul (biserica principală a) Mânăstirii Hosios Loukas din Beoția, Grecia (1011-1012).

Al doilea exemplu este mozaicul Botezului de la mânăstirea Nea Moni din Insula Chios (1030-1070).

Cu al treilea exemplu intrăm în arta de început a Comnenilor: Mânăstirea Daphni din Attica (în jur de 1100).

Voi încerca să comentez simultan cele trei exemple de artă macedoneană și comnenă. Hristos este reprezentat nud, ceea ce ar putea pe mulți să îi șocheze, dar era modul obișnuit de botezare a adulților (dacă parcurgeți și partea a doua a materialului veți înțelege cum s-a ajuns aici). De aceea, pentru botezarea femeilor au fost folosite o vreme diaconițe. Sf. Ioan Botezătorul Îl atinge pe Hristos pe creștet, într-un gest care abia mai amintește de turnarea apei pe creștet din reprezentările mai vechi. Îngerii au ștergare pe mâini, neputând să se atingă de Hristos Dumnezeu direct, spre deosebire de omul Ioan care – pentru plinirea dreptății (Matei 3:15) – Îl botează, deci se atinge de Hristos. Hristos este reprezentat binecuvântând cu mâna dreaptă, dar nu pe Sf. Ioan Botezătorul, nici pe îngeri, ci apa Iordanului. Într-adevăr, firea apelor se sfințește.

În partea de sus, vedem cerurile deschise și Duhul coborând, în chip de porumbel, pe o rază. Glasul Tatălui este sugerat – așa cum o să fie și în icoanele de mai târziu – de o mâna care binecuvântează.

Este interesantă prezența unui personaj simbolic: personificarea râului Iordan, zugrăvit ca un bătrân în primul exemplu, păstrat fragmentar în cel de-al treilea, posibil reprezentat și în al doilea (i se vede capul, deși fără barbă, în apă la picioarele Sf. Ioan Botezătorul). La origine în cultura greco-romană spirit al apelor, personaj masculin pentru că „râului” i se zice în greacă și în latină la masculin, în iconografia creștină este păstrat în măsura în care simbolizează firea apelor. Ca o paranteză, în icoana Cincizecimii, apare de obicei în partea de jos personificarea pământului ca un împărat ținând un sul.

Aș mai adăuga prezența toporului de la rădăcina copacului în primul exemplu, care amintește desigur de predica Sfântului Ioan Botezătorul: „Iată, securea stă la rădăcina pomilor și tot pomul care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc” (Matei 3:10). În primul exemplu, de la Hosios Loukas, în apa Iordanului se vede și o cruce pe un postament, ceea ce ar putea sugera o baie baptismală (de altfel, malurile Iordanului sunt rotunjite ca o colimvitră sau – dacă îmi permiteți speculația – ca un pântec al pământului).

La exemplul al doilea, de la Nea Moni, în partea stângă se vede un grup de credincioși: unul este botezat de un bărbat în robă, asistat de un altul, iar deasupra doi bărbați privesc țintă spre botezul Mântuitorului. Nu pot să nu remarc faptul că dacă Hristos e nud, catehumenul botezat are totuși un prosop în jurul taliei. Cred că în cazul Mântuitorului un rol important îl joacă nu pudoarea, ci tradiția (vezi partea a doua a materialului).

Putem trece acum la al doilea tip iconografic, care ține de arta bizantină mai târzie. Am ales ca reprezentativă icoana Sf. Andrei Rubliov (cca. 1360-1430), rus, dar ucenic al maestrului Teofan Grecul, deci înscriindu-se în linia bizantină. Icoana se află la catedrala Bunei-Vestiri de la Kremlin.

Întâlnim aici câteva deosebiri interesante față de modelul anterior (cu toate cele trei exemple). Hristos nu mai este reprezentat nud, ci are un prosop în jurul taliei. Pudoarea a învins. A doua deosebire importantă este că Sf. Ioan Botezătorul nu-L mai atinge cu mâna pe Hristos, ci doar arată spre El. Este – cred – și aici un semn de delicatețe. De asemenea, poziția corpurilor s-a schimbat mult. Dacă în modelul anterior, toți aveau poziții drepte (ușor aplecate poate, dar la aceasta contribuia și curbura absidei), de data aceasta, atât Sf. Ioan Botezătorul, cât și îngerii, sunt în mod evident aplecați spre Mântuitorul, singurul care stă drept. Personificarea râului Iordan apare, dar mult mai estompată (m-am chinuit să o deslușesc la picioarele Mântuitorului, în partea stângă cum privim).

POST SCRIPTUM. Pentru cei doritori, am pus mai jos și alte reprezentări ale Botezului.

Cele mai vechi reprezentări sunt din catacombele romane. Deși există și posibilitatea ca aceste imagini să fie în realitate reprezentări ale botezului unor creștini obișnuiți, totuși este mai probabil ca imaginile să-L reprezinte chiar pe Mântuitorul Iisus Hristos. Argumentul constă în reprezentarea porumbelului, referire la textul biblic: „Iar botezându-Se Iisus, când ieșea din apă, îndată cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu S-a văzut pogorându-Se ca un porumbel și venind peste El” (Matei 3:16). Experta în artă paleo-creștină Robin M. Jensen spune că îi reprezintă deopotrivă pe Hristos și pe catehumenii botezați (Living Water. Images, Symbols, and Settings of Early Christian Baptism, Supp VC 105, Brill, Leiden / Boston, 2011, p. 29). 

Din catacombele Sfântului Calist (San Callisto) de la Roma (sec. al III-lea) se păstrează trei asemenea reprezentări. Cea mai veche se află în partea așa-numită a criptelor Sfintei Lucina. Ea corespunde cel mai îndeaproape cu textul biblic citat, Mântuitorul fiind reprezentat în mișcare, ieșind din apă. Sf. Ioan Botezătorul Îi întinde mâna. Hristos este reprezentat nud, pe când Sf. Ioan Botezătorul poartă pallium-ul roman. În stânga este zugrăvit Duhul în chip de porumbel. De reținut că Hristos apare ca adult, la fel ca în textul biblic.

A doua reprezentare se află în așa-numita „camere ale Sfintelor Taine” (cubicoli di Sacramenti). Sf. Ioan Botezătorul are de data aceasta un șort scurt, iar în dreapta se vede Duhul Sfânt în chip de porumbel. De jur împrejurul Mântuitorului se revarsă apa turnată de Sf. Ioan. Scena are câteva elemente inovatoare față de cea precedentă. Hristos nu mai este reprezentat în mișcare, ci chiar în momentul botezării de către Ioan, dar cel mai frapant este că Hristos este reprezentat copil sau tânăr. Aceasta este o particularitate inexplicabilă a artei catacombelor și a sarcofagelor.

A treia reprezentare din catacombele Sf. Calist îl reprezintă pe Sf. Ioan îmbrăcat în pallium, ca un cetățean de vază roman.

Alte reprezentări se găsesc în catacombele Sfinților Petru și Marcelin (sec. al IV-lea).

Într-o altă reprezentare din catacombele Sfinților Petru și Marcelin, porumbelul Duhului Sfânt nu se mai vede.

Cel mai vechi sarcofag care conține scena Botezului datează din sec. al III-lea (cca. 260-270) și este păstrat în biserica Sf. Maria cea Veche (Santa Maria Antiqua) din Forul roman (în partea stângă, la intrare). Noutatea cea mai interesantă este că Sf. Ioan Botezătorul este prezentat în tunica filosofilor. Hristos este tânăr sau copil și reprezentat nud. Deasupra Sa coboară porumbelul (Duhul Sfânt), iar scena este flancată de arbori. Profesoara Robin Jensen consideră că acum apare prima dată personificarea apelor (un Poseidon/Neptun pe latura din stângă a sarcofagului, ținând tridentul). Totuși, reprezentarea respectivă este încadrată mai degrabă scenei cu Ioan și chitul (balaurul) decât celei cu Botezul.

Pe un alt sarcofag păstrat în Museo Pio Cristiano, Vatican (sfârșitul sec. al III-lea), Botezul este reprezentat în scena din stânga, parțial distrusă. Nu știu de unde, Robin Jensen vede la Sf. Ioan Botezătorul un sul de carte (poate obiectul din dreapta sus în scena botezului?).

Pe un alt sarcofag păstrat la Museo Pio Cristiano, Vatican, Sf. Ioan Botezătorul este reprezentat nu în tunica filozofilor, ci în veșmântul rudimentar din păr de cămilă. Îi toarnă apa pe cap lui Hristos, iar apa izvorăște de sus. Nu văd să fie reprezentat și porumbelul.

Pe fragmentul unui sarcofag din Via della Lungara, Roma, păstrat la Museo Nazionale delle Terme, Roma, distingem, ca noutate, faptul că Sf. Ioan Botezătorul ține în mâna stângă un sul, probabil simbolizând împlinirea dreptății Legii: „În acest timp a venit Iisus din Galileea la Iordan, către Ioan, ca să fie botezat de către el. Ioan însă Îl oprea, zicând: «Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine? Și răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea” (Matei 3:13-15). Sf. Ioan este iarăși reprezentat în tunica filozofilor, semn al prestanței.

Pe un sarcofag din Galia păstrat la Muzeul din Arles se observă botezul a doi catehumeni, îngenuncheați, de către un personaj îmbrăcat în pallium. Scena este flancată de doi arbori.

Ajungem la placa funerară din Aquilea (sec. al IV-lea), păstrată la muzeul de acolo, care are următoarea inscripție: „Pentru cea nevinovată în duh, pe care a ales-o Domnul. Ea se odihnește în pace, credincioasă, într-a 10-a zi înainte de calendele lui septembrie (23 august)”. Am formulat traducerea la feminin (deși este posibilă și formularea la masculin), pentru că din imagine s-ar părea că este vorba de o femeie, botezată într-o baie baptismală ce seamănă cu o cristelniță joasă. La stângă este un personaj îmbrăcată în pallium și având halou, fiind probabil un episcop sfânt (unii se gândesc la episcopul Chromatius de Aquileea), iar în dreapta un bărbat îmbrăcat cu exomis (tunica scurtă, specifică meșterilor, agricultorilor și păstorilor). Nu știm de ce femeia este botezată de niște bărbați? Unde or fi diaconițele? Deasupra este reprezentat un porumbel în mijlocul unei sfere (seamănă cu un astru) din care izvorăște apa. Unii cercetători se gândesc chiar la reprezentarea Sfintei Treimi, care o înconjoară pe cea botezată (Tatăl de-a stânga cu halou, deasupra Duhul, Iisus ca Bunul Păstor de-a dreapta). Nu este, așadar, o scenă care să reprezinte Botezul propriu-zis al Mântuitorului, ci a credincioasei decedate.

Baptisteriul ortodox din Ravenna (San Giovanni in Fonte) a fost zidit în primul sfert al sec. al V-lea, dar mozaicurile au fost adăugate de episcopul Neon al Ravennei (451-459). Pe cupola domului se alfă într-un medalion circular scena Botezului.

Baptisteriul arian din Ravenna a fost construit sub regele ostrogot Teodoric cel Mare la finalul sec. al V-lea. Ostrogoții erau arieni, iar Ravenna devine scena unei concurențe între ortodocși și arieni în artă. Scena Botezului ocupă – ca și în cazul baptisteriului ortodox – cupola domului.

Cele două mozaicuri cu Botezul Domnului din Ravenna seamănă foarte mult. Mă întreb dacă se remarcă în ele deosebirea de doctrină între ortodocși și arieni. Hristos este reprezentat matur, o inovație față de arta catacombelor și a sarcofagelor, dar în continuare nud. Duhul Sfânt Se pogoară în chip de porumbel, iar Sf. Ioan Botezătorul Îi toarnă lui Hristos apa pe creștet. În mozaicul ortodox, Sf. Ioan chiar se folosește de un lighean metalic. Acesta poartă haina de păr de cămilă în ambele scene, în prima ține în mână o cruce frumos ornamentată, pe când în a doua un toiag. În ambele imagini apare și personificarea râului Iordan (în mozaicul ortodox chiar cu inscripție IORDANN), pe care o vedem transmisă și iconografiei bizantine de mai târziu. În mozaicul ortodox și Hristos și Sf. Ioan au aureolă, pe când în cel arian doar Hristos. În plus, în mozaicul arian, o rază coboară pe creștetul lui Hristos.

Mă opresc aici, în nădejdea că asemenea imagini pot stârni interesul bibliștilor pentru a vedea modul în care textul biblic este „comentat” în artă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s