Așternerea hainelor din duminica Floriilor

În primele trei evanghelii (sinoptice), se pomenește de așternerea hainelor pe drum de către cei care L-au întâmpinat pe Mântuitorul Iisus Hristos în Ierusalim (Marcu 11:8; Matei 21:8; Luca 19:36). Este un gest pe care și ucenicii îl fac: își aștern hainele chiar pe asin, iar Hristos Se așează deasupra, călare.

Pentru noi el nu mai reprezintă nimic semnificativ. Poate îl asociem fără să vrem cu ramurile tăiate de prin grădini, așternute și ele pe cale (după Marcu și Matei) sau de finic (cum precizează Ioan). Or, pentru noi, aruncarea unor ramuri pe jos ar putea să fie asociată cu covorul pe flori pe care calcă mirii.

La evrei, însă, așternerea hainelor avea o semnificație mult mai directă. Făcea parte din ritualul de înscăunare a unui rege. Despre regele Iehu, citim în 4 Regi 9:13 că, în momentul în care a fost proclamat ca rege, însoțitorii lui „s-au grăbit să-și ia fiecare haina sa și i-au așternut-o pe trepte, au trâmbițat și au zis: «Iehu s-a făcut rege»”.

Înțelegem mai bine de ce intrarea lui Iisus în Ierusalim este asociată cu proclamarea împărăției lui David (Marcu 11:10). În Evanghelia după Luca, reacția ucenicilor este și mai explicită: „Și apropiindu-se de poalele Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră, zicând: «Binecuvântat este Împăratul care vine întru numele Domnului!»” (Luca 19:37-38). O asemenea proclamare a lui Iisus ca rege/împărat apare și în Evanghelia după Ioan: „A doua zi, mulțime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, au luat ramuri de finic și au ieșit întru întâmpinarea Lui și strigau: «Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel” (Ioan 12:13).

Osana nu înseamnă „laudă”, așa cum s-a încetățenit deformat la noi (de unde expresia „a înălța osanale”). Osana, în ebraică hoșea na, înseamnă „scapă-ne”, „izbăvește-ne” (sau la singular „scapă-mă”, „izbăvește-mă”). De cine să ne scape? De romani, ca să inaugureze împărăția vestită chiar de la începutul predicării Evangheliei, împărăție a lui David. Iisus putea fi un rege legitim, cel puțin după Evanghelia lui Matei, care are grijă să-I prezinte ascendența regală în capitolul 1. De fapt, Mântuitorul Iisus Hristos nu vorbise de o împărăție a lui David, cât de una a cerurilor, ceea ce însemna excluderea aspectului politic (alungarea romanilor și a regilor lor marionetă din familia lui Irod). Poate de aceea Luca evită ascendența regală, atunci când prezintă genealogia Mântuitorului, oprindu-se la David, dar continuând nu pe linia lui Solomon, ci a unui oarecare Natan, care nu a fost rege (Luca 3:31).

Dar să revenim la gestul așternerii hainelor. De ce a fost folosit în ritualul de proclamare a regelui? Nu știm sigur. Poate că este pur și simplu echivalentul covorului roșu de astăzi. Interesant însă că nu îl regăsim în protocolul regal atunci când sunt înscăunați alți regi. Nu apare la întronizarea lui Ioaș din Iuda (4 Regi 11), nici la descrierea întronizării lui Solomon, cu ceva timp în urmă (3 Regi 1). Este posibil să fie un ritual nordic (adică specific regatului din nord, numit Israel), de proveniență militară. În cazul lui Iehu, cei care își scot hainele și le aștern în fața regelui sunt camarazii lui de arme, căpetenii ca și Iehu.

Să existe așadar în gestul așternerii hainelor din Evanghelii la intrarea Mântuitorului un sens războinic? Posibil. Gestul ar însemna atunci: Ne așteptăm să preiei tronul lui David în forță. Iar poate că prin proveniența nordică a ritualului, mesajul era: Ne așteptăm să reunifici regatul, așa cum l-a avut David după Scripturi (adică înainte de scindarea de la moartea lui Solomon).

Dacă există asemenea mesaje, atunci și Mântuitorul „a răspuns” pe măsură. El alege să intre călare pe un asin. Era un vechi simbol al căpeteniei tribale și, mai târziu, al regelui. Calul a fost introdus în Israel abia de Solomon, pentru că este mai pretențios și se crește mai greu (nenea Finkelstein ar spune că nu Solomon l-a introdus, ci abia omrizii, în special regele Ahab, așa cum atestă și sursele asiriene). Asina sau măgărița era vechea emblemă a căpeteniei, așa cum o regăsim în Cântecul Deborei, cea mai veche alcătuire literară a Bibliei (Judecători 5:10). Simbolismul asinei se întâlnește și la debutul monarhiei în Israel: Saul căută niște asine pierdute, ca să găsească în schimb o coroană! Dar mult mai clar o observăm la întronizarea lui Solomon. David poruncește cum să decurgă proclamarea lui Solomon ca rege: „Să luați pe slugile domnului vostru cu voi și să puneți pe Solomon, fiul meu, călare pe catârița mea (Sinodala are un neferericit „catârul meu”) și să-l duceți până la Ghihon, și acolo să-l ungă preotul Țadoc (Sadoc) și prorocul Natan de rege peste Israel și să sunați din trâmbiță și să ziceți: «Să trăiască regele Solomon!». Apoi să-l petreceți înapoi, ca să vină și să șadă pe tronul meu” (3 Regi 1:33-35).

Este exact ce face și Iisus. Neavând o asină sau un asin, îi trimite pe ucenici ca în mod minunat să facă rost de unul. E un mânz, pe care n-a mai călărit nimeni vreodată (Marcu 11:2). Matei însă are un detaliu surprinzător: ucenicii trimiși îi aduc lui Iisus nu numai mânzul, ci și asina lângă care era mânzul, iar Mântuitorul șade deopotrivă pe asină și pe mânz (Matei 21:5).

Hristos șade pe asină, pentru că ea este un vechi simbol al căpeteniilor lui Israel și al regilor străvechi, dar totodată se face aluzie la un text profetic din Zaharia: „Bucură-te foarte, fiica Sionului, veselește-te, fiica Ierusalimului, căci, iată, împăratul tău vine la tine drept și biruitor, smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei. El va nimici carele din Efraim, caii din Ierusalim, și arcul de război va fi frânt. El va vesti pacea popoarelor și împărăția Lui se va întinde de la o mare până la cealaltă mare și de la Eufrat până la marginile pământului” (Zaharia 9:9-10).

Mesajul de răspuns al lui Hristos ar fi următorul: Da, sunt rege, dar nu unul care aduce biruința prin forță, cum vă așteptați voi, ci unul smerit. Biruința mea nu va fi prin arme și sânge, pentru că armele vor fi nimicite, ci prin pace. Dar împărăția Mea este una adevărată, care nu va cuprinde doar Ierusalimul și Iuda, nu numai Israelul reîntregit, ci întregul pământ, „până la marginile pământului”.

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s