Când a înviat Hristos? Sâmbăta sau duminica?

Întrebarea poate părea ciudată. Sigur că a înviat duminica. De ce ne-am gândi că a înviat sâmbăta? Profit însă de discuția legată de literalismul traducerii și vă prezint un caz – de manual, aș zice eu – cu privire la limitele literalismului.

În Noul Testament apare de șase ori expresia mia tōn sabbatōn (Matei 28:1; Marcu 16:2; Luca 24:1; Ioan 20:1, 19; Fapte 20:7), în Evanghelii fiind vorba de ziua în care a înviat Iisus Hristos. Dacă am traduce printr-un literalism extrem, am spune: „într-una a sâmbetelor”.

Partizanii corelării limbajului biblic cu cel liturgic ar recunoaște îndată miza discuției. Nu se spune, oare, la Canonul pascal compus de Sf. Ioan Damaschinul „Această numită și Sfântă Zi, Una a sâmbetelor, Împărăteasă și Doamnă, al praznicelor Praznic, și sărbătoare este a sărbătorilor”? Traducerea textului liturgic la noi s-a făcut prin literalism. Scrie „una a sâmbetelor”, traducem „una a sâmbetelor”.

Se poate invoca în plus exegeza patristică. Sf. Vasile în Omilii la Hexaemeron se întreba de ce în Facere 1:5 (varianta Septuagintei) se spune la sfârșitul primei zile a creației nu „ziua întâi”, ci „zi una” (hēmera mia). Nu este deloc întâmplător, ci, răspunde Sf. Vasile, pentru a sugera înrudirea acelei zi cu veacul. Ziua de la început devine un fel de paradigmă pentru toate zilele de după ea, printr-o întoarcere ciclică a ei; pe de altă parte, ea trimite la ziua cea neînserată, ziua a opta, adică ziua Învierii lui Hristos (Om. 2.8 în PSB 17, pp. 95-96).

Totuși, dacă am traduce chiar în textul biblic nou-testamentar că Hristos înviază „în una a sâmbetelor”, ce ar înțelege cititorii moderni? Am întâlnit chiar eu însumi pe diverse forumuri de discuții interconfesionale adventiști care invocau texte mai vechi traduse de ortodocși cu „una a sâmbetelor” (evident că și faimoasa Biblie de la 1688) ca dovadă pentru coruperea sărbătorii sabatice prin înlocuirea ei cu duminica. Pe bună dreptate, dacă cineva, vorbitor de română de astăzi, ar citi că Hristos a înviat „în una a sâmbetelor” (sau „întru una a sâmbetelor”, ca să fie și mai și), ar înțelege că a înviat într-una dintre sâmbete. Nicidecum duminica.

Nu dăunează aici literalismul? Sigur că da. Este suficient să ne uităm în dicționarele de specialitate și să vedem că în perioada nou-testamentară termenul sabbaton însemna „sabat”, „sâmbătă”, dar și „săptămână”, în special atunci când era la plural. Interesant că poate însemna „săptămână” chiar și când se găsește la singular: fariseul se laudă că postește „de două ori pe săptămână (tou sabbatou)” (Luca 18:12). Apropos, ce facem? Traducem și aici că postea „de două ori pe sabat” (chestiune chiar imposibilă: cum să postește de două ori într-o singură zi, fie ea și sâmbăta???).

Cred, de aceea, că o traducere care să pună pur și simplu în cele șase cazuri amintite mai sus „într-una a sâmbetelor” este problematică, pentru că induce în eroare cititorul. Hristos nu a înviat sâmbăta. Expresia literală poate fi menționată, la o notă de subsol sau – dacă vreți – în paranteză, pentru a semnala că se întrețes conexiuni cu alte texte și că se pot extrage învățături dogmatice profunde.

Expresia din canonul Paștilor o repetă de fapt pe cea biblică, la noi tradusă în aceeași notă a literalismului ca și Biblia de la 1688. Dar grecii actuali, care folosesc încă greaca veche la slujbă, nu sesizează vreo diferență între cântarea VIII din canon și textul biblic. Și într-un caz și în celălalt se întâlnesc cu enigmatica sintagmă mia tōn sabbatōn, pe care n-o pot înțelege fără să se documenteze despre sensul din vechime.

Într-o asemenea notă de subsol care să însoțească traducerea, sigur că tâlcuirea Sfântului Vasile poate fi adusă în discuție pentru a lămuri expresia, ajutându-l pe cititor să vadă legătura făcută cu ziua întâi a creației și cu ziua a opta (ziua veacului nesfârșit). Cititorului i se poate prezenta expresia în literă, „într-una a sâmbetelor”, pentru a înțelege mecanismul conexiunilor făcute cu alte texte biblice. Dar ce folos ar avea dacă ar citi direct în textul biblic că Hristos a înviat „întru una a sâmbetelor”?

Sensul expresiei mia tōn sabbatōn era evident pentru evreii și apoi creștinii vorbitori de greacă de atunci: „prima zi a săptămânii”, adică duminica. Nu era o expresie obscură, ci una obișnuită. O întâlnim și în alte variante: mia sabbatou, literalmente „una a sabatului” (1 Corinteni 16:2), unde în loc de plural (sabbatōn) se folosește singularul (sabbatou) sau prōtē sabbatou, literalmente „prima a sabatului” (Marcu 16:9), unde în plus în loc de numeralul cardinal (mia) se folosește mai firescul numeral ordinal (prōtē). Probabil că un vorbitor de greacă nefamiliarizat cu iudaismul nu o înțelegea foarte bine, după cum nici noi nu mai înțelegem ce înseamnă sabbaton deuteroprōton, lit. „sabatul doi-primul”, din Luca 6:1 (textul bizantin). Și când zic „noi” mă refer nu numai la cititori, ci și la bibliști, care au formulat diverse ipoteze.

Dar, repet, de ce să traducem literal aici, încurcând înțelegerea, de vreme ce primii ascultători și cititori ai textului biblic înțelegeau foarte bine ce înseamnă?

2 comentarii

  1. Dragă părinte, v-am citit ambele texte, adică și pe cel precedent despre „literalism vs dinamism”, pentru că subiectul mă interesează în mod special și m-am ocupat de el. Echivalarea lui „sabbaton” n-ar fi chiar un exemplu de manual în disputa dintre literalism și traducere liberă, pentru că este un termen „tehnic” și, așa cum arătați, semantica sa în greaca biblică trecea cu ușurință de la „sabat/sâmbătă” la „săptămână” (moștenire din uzul septuagintal). Literalismul nu înseamnă reproducerea automată a unuia și aceluiași echivalent în traducere, așa că în acest caz și literaliștii și adepții echivalenței dinamice s-ar putea pune de acord când e „săptămână”, când „sabat”.

    Dar discuție e foarte pasionantă și i-am dedicat și eu două capitole în cartea mea „În multe chipuri de Scripturi” (Editura Universității din Iași, 2015): unul despre „reevaluarea critică a literalismului în vechile traduceri biblice românești” (în care am arătat dimensiunea hermeneutică a acestui literalism) și celălalt despre „conținuturile conceptuale și echivalența dinamică” în care mi-am pus întrebarea cum ar trebui să arate azi o traducere a Scripturilor.

    Discuția este complicată, pentru că așa cum spunea Coseriu nu traducem „cuvinte”, ci „text”, în cazul Bibliei un hipertext cu multiple paliere de lectură și interpretare.
    Sigur că nu e vorba de expresii banale din textul-sursă, nici de calchierea unor structuri gramaticale, reproducerea hiperbaturilor etc. etc. și care pot duce la contrasensuri flagrante. Asta nu mai e literalism, și în toate aceste cazuri echivalarea dinamică este obligatorie.

    Există însă o largă serie de conținuturi conceptuale care numai în literalitatea traducerii Bibliei se deschid cititorului în toate dimensiunile lor posibile la un moment dat: culturale, teologice, hermeneutice, mistice, istorice etc. Aș putea să amintesc sute de exemple, nu exagerez, – iată precum observația lui Origen că în Scripturi verbele „a urca” și „ a coborî” (de pildă „Israel a urcat din Egipt în Canaan” sau „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon”) au în mod evident ȘI un sens spiritual, de vreme ce aproape întotdeauna în Scripturi se „urcă” spre un loc sfânt și se „coboară” spre un loc reprobabil. Iată că în acest caz traducerea literală este singura care păstrează această semnificație simbolică (și nu vom traduce pur și simplu „Un om mergea de la Ierusalim la Ierihon”).
    După cum nu vom simplifica expresiile limbajului biblic de dragul clarității stilistice, așa cum face de multe ori traducerea lui Bartolomeu Anania.

    Dar dincolo de hermeneutica teologică, Biblia este plină, după cum bine știți, de expresii conotate în universul socio-cultural semit și care trebuie traduse literal pe cât se poate, pentru că adaptarea lor dinamică în traducere ar fi echivalentul unei amputări culturale odioase. Evreul Vechiului Testament spunea „suflet viu” (nu „fiinţă”), „spre mare” sau „spre marea cea mare” (nu „spre apus”), „apă vie” (nu „izvor”), „funie de pământ” (nu „lot”), „sikeră” (nu „bere”), „marea de aramă” (nu „bazin de aramă”), „limbă de aur” (nu „lingou”), „a cunoaşte o femeie” (nu „a avea relaţii sexuale”), „ieri şi alaltăieri” (nu „mai demult”) ş.a.m.d. Spuneam în cartea mea că cititorul Scripturii trebuie să facă efortul de a explora acest limbaj specific și de a descoperi în el prin intermediul traducerii expresiile autentice ale unei alte culturi, iar nu o pastişă modernă a acesteia livrată de traducători în numele unei „inteligibilități” în scop misionar. Cam cum se făceau în trecut celebrele „ediții prescurtate” din Homer, destinate unui public mediocru, dar căruia, nu-i așa, nu-i trebuie răpită „satisfacția lecturii”.

    Până la urmă sigur că tot calea de mijloc e cea mai bună, dar neapărat plecând de la exigența literalității, așa cred. Nici piciorușismele de care povesteați, dar nici floricelele stilistice ale traducătorilor grijulii cu inteligența cititorilor.
    Iertați-mă că m-am lungit nepermis de mult pentru un simplu comentariu, dar cum spuneam, e o discuție pasionantă.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Mulțumesc mult pentru comentariu, părinte. Și mie îmi place literalismul; e vina mea dacă am dat de înțeles că prefer redarea dinamică în fața unui traduceri literale inteligibile. De fapt, mă bucură traducerea care să păstreze – acolo unde se poate – parfumul expresiilor ebraice sau grecești. Încercam, mai degrabă, să găsesc limitele literalismului. Aveți dreptate, acolo unde și exegeza are surse de inspirație, ar fi păcat să netezim totul prin acomodări. Unde nu se poate, merită sau chiar trebuie pusă o notă de subsol. Cred tot mai mult că notele sunt foarte importante, chiar și pentru traducerile lipsite de pretenții.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s