Corecturi în Biblia Sinodală

De curând am primit în brațe un dosar cu corecturi din partea Editurilor Patriarhiei pentru o nouă ediție a Bibliei Sinodale. Aceasta nu presupune o revizuire din temelie, ci doar îndreptarea unor erori punctuale. Dosarul cuprinde cam 20-30 de locuri, cu o documentare mai amănunțită din alte versiuni biblice.

Corectarea Bibliei Sinodale nu ar putea demara fără stabilirea unei metodologii. Cum procedăm? După ce text anume corectăm? Ce anume considerăm greșeală care trebuie corectată? Iată câteva dintre gândurile mele, pe care m-am gândit să le postez pe blog și să le distribui pe Facebook și pentru a invita eventualii cititori să reacționeze, fie prin sugestii cu privire la metodologie, fie prin indicarea unor pasaje care ar trebui corectate.

Întâi de toate, trebuie să înțelegem ce fel de traducere este Biblia Sinodală. Este o traducere hibridă, inspirată de Biblia Sinodală Rusă (1876). De altfel, eu însumi am găsit influențe indubitabile ale Sinodalei Rusești chiar în traducere. La Vechiul Testament, baza (peste 50%) este reprezentată de Textul Masoretic (folosit probabil indirect, prin intermediul unor traduceri precum menționata Biblie Sinodală Rusă, dar și traducerea franțuzească a pastorului protestant Louis Segond). Textul are însă și multe cazuri în care redă traducerea greacă, Septuaginta.

Ținând cont de acestea, cred că principiile corectării ar trebui să fie următoarele:

• Vor fi luate în considerare doar corecturile care privesc lecțiuni neatestate nici în Textul Ebraic, nici în Septuaginta (la Vechiul Testament), nici în textul bizantin, nici în textul critic (la Noul Testament). Dacă varianta din Sinodală se regăsește într-una dintre cele menționate, corectura nu va fi operată, întrucât va fi respectat caracterul hibrid al Sinodalei.
• Nu se vor face corecturi stilistice, decât dacă este vorba de un termen al cărui sens a ajuns astăzi (complet) schimbat.
• Nu se vor face corecturi pentru cazurile în care Sinodala a ales un anumit sens al unui termen. Dacă el este corect și nu denaturează contextul, atunci va fi lăsat.
• În cazul în care Sinodala are un termen sau o expresie care lipsește din textele sursă, corectura se va opera, dându-se întâietate Textului Masoretic la Vechiul Testament și Textului bizantin la Noul Testament.
• În cazul în care în Textul Ebraic sau în Septuaginta există un termen sau un pasaj care lipsește din cealaltă sursă, termenul sau pasajul va fi introdus.

Cred că aceste principii sunt de bun simț pentru operarea corecturilor. Îi rog însă pe cititori să propună schimbări sau și alte principii. Îi rog, de asemenea, să-mi trimită la adresa alexandru.mihaila@unibuc.ro propuneri de corectură până vineri, 7 mai, de Izvorul Tămăduirii. Ar fi de dorit ca aceste propuneri să fie trecute mai întâi prin sita principiilor deja enunțate.

Eu însumi am niște propuneri mai mari:

• adăugirea titlurilor corecte ale Psalmilor (eventual luate din Psaltirea, cartea de cult), probabil în cadrul versetului numărul 1;
• adăugirea prologului lui Iisus fiul lui Sirah;
• adăugirea unor pasaje din Septuaginta în cărțile Regilor;

Nu-mi propun o schimbare radicală a Bibliei Sinodale, ci doar o etapă de corectare a ei. În lipsa unei metodologii clare încă de la început, din anii 20 sau 30 când a fost elaborată, o corectare a Sinodalei seamănă cu restaurarea unei mașinării care din start avea probleme de funcționare.