Scriptură împotriva diavolului

Dacă vi se pare că titlul sună prea apropiat de „naftalină împotriva moliilor” sau „șoricioaică împotriva guzganilor”, înseamnă că am reușit ce mi-am propus să evidențiez. Realmente, Scriptura este un remediu puternic împotriva acțiunilor demonice.

Cel mai interesant exemplu este oferit chiar de Iisus Hristos. El Însuși este ispitit, într-un episod relatat doar în evangheliile sinoptice (Matei, Marcu și Luca), în care se pune accentul pe firea Lui umană. În Ioan, interesat mai mult de firea divină, acest episod lipsește. Diavolul Îl ispitește de trei ori, cu potolirea foamei, stăpânirea lumii și facerea ostentativă de minuni pentru legitimarea statutului de „Fiu al lui Dumnezeu” (Luca 4.1-13). De fiecare dată, Iisus răspunde ispitirii citând din Scriptură. Când diavolul Îi dă sugestia transformării unor pietre în pâine, Iisus citează din Deuteronom 8.3: „Scris este: «Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu»”. Când diavolul îi oferă stăpânirea lumii și toată bogăția în schimbul închinării, Iisus îi răspunde, citând din Deuteronom 6.13 și 10.20: „Domnului Dumnezeului tău să I te închini și numai Lui Unuia să-I slujești”. A treia oară, diavolul însuși citează un text scripturistic: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos, căci scris este: «Îngerilor Săi va porunci pentru Tine ca să Te păzească și Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să lovești de piatră piciorul Tău” (Psalm 90.11-12). Într-adevăr, la nivel de cunoaștere a Scripturii, diavolul s-ar putea califica drept un expert (biblical scholar). Dar Iisus îi răspunde: „S-a spus: «Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău”, citând din Deuteronom 6.16. Interesantă predilecția Mântuitorului pentru cartea Deuteronomului în „disputa” cu diavolul.

Un alt exemplu este întâlnit în 1 Regi 16. Regele Saul, care, după ce Duhul lui Dumnezeu Se retrăsese, tocmai începuse să fie bântuit de un duh rău, îl primește în slujba sa pe tânărul David, care știa să cânte la harpă. Acest amănunt are mare importanță, pentru că psalmii cântați vor însemna o adevărată terapie muzicală. „Iar când duhul (rău) cel trimis (adică îngăduit) de Dumnezeu era peste Saul, David, luând harpa, cânta, și lui Saul îi era mai ușor și mai bine și duhul cel rău se depărta de el” (1 Regi 16.23). Terapia aceasta nu e magică. Dacă Saul nu face un minim efort să-și deschidă inima, psalmodierea nu îl ajută. În două rânduri, Saul încearcă să-l ucidă din invidie pe David chiar în vremea psalmodiei. „Iar a doua zi s-a întâmplat de a căzut duhul cel rău de la Dumnezeu asupra lui Saul și acesta se îndrăcea (literalmente profețea, în sensul că profețea mincinos posedat de duhul necurat) în casa sa, iar David cânta cu mâna sa pe strune, ca și în alte zile. Saul avea în mână o lance. Și a aruncat Saul lancea, cugetând: «Voi pironi pe David de perete!» Dar David s-a ferit de două ori de Saul” (1 Regi 18.10-11). Psalmii cântați de David reprezintă una dintre culegerile de bază ale psalmilor din cartea cu același nume din Scriptură.

Cele două exemple ne arată eficiența citirii sau cântării Scripturii. Sigur că o participare pasivă nu are niciun rezultat. Când regele Saul s-a opacizat, psalmii nu au mai avut niciun efect. Dar dacă am citi cu inima deschisă Scriptura și dacă ne-am sârgui să ne însușim cuvântul, să-l facem roditor, atunci asaltul duhurilor necurate ar fi oprit. Scriptura face să înceteze războiul nevăzut cu demonii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s