Sfânta Treime și Schimbarea la Față a Domnului

Predica de mai jos a fost ținută astăzi, 6 august, în Biserica Sf. Proroc Daniel, citită de dascăl, pentru că mie mi-a pierit vocea.

Iubiți credincioși, praznicul de astăzi, al Schimbării la Față a Domnului sau al Transfigurării, este unul dintre cele mai tainice mărturii din parcursul pământesc al Domnului Hristos.

Vom pleca de la textul Apostolului, din A doua epistolă a Sfântului Petru, în care citim: „Pentru că noi v-am adus la cunoștință puterea Domnului nostru Iisus Hristos și venirea Lui nu luându-ne după basme meșteșugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noștri. Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste și slavă atunci când, din înălțimea slavei, un glas ca acesta a venit către El: «Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit». Și acest glas noi l-am auzit pogorându-se din cer pe când eram cu Domnul în muntele cel sfânt. Și avem cuvântul prorocesc mai întărit, la care bine faceți luând aminte ca la o făclie ce strălucește în loc întunecos, până când va străluci ziua și Luceafărul va răsări în inimile voastre […] Pentru că nicodată prorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinți ai lui Dumnezeu au grăit purtați fiind de Duhul Sfânt” (2 Petru 1.16-19, 21).

Sfântul Apostol Petru a fost martor al Schimbării la Fată a Domnului și singurul dintre cei trei ucenici (alături de Iacob și Ioan) care dă în mod direct mărturie despre cele ce a văzut.

Sfântul Petru pleacă în textul de mai sus de la temelia vederii lui Dumnezeu: „am văzut slava Lui cu ochii noștri”. Această vedere a slavei lui Dumnezeu reprezintă încredințarea pe care se bazează forța propovăduirii, curajul asumării prigoanelor și chiar a martiriului, reprezintă certitudinea vieții duhovnicești. Vederea slavei Domnului, așadar cunoașterea prin experiență, depășește orice convingere părelnică bazată pe ceea ce auzim de la alții, pe basme meșteșugite. Când vezi cu ochii tăi ceva, atunci convingerea este deplină.

Sfântul Petru amintește că au auzit și glasul Tatălui pogorându-se din cer, prin care este proclamat Fiul: «Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit». De asemenea, prin cuvântul prorocesc, rostit de profeții purtați de Duhul Sfânt, avem și prezența tainică a Duhului, adică a întregii Sfintei Treimi la Schimbarea la Față: glasul Tatălui, transfigurarea Fiului și adeverirea prin proroci din partea Duhului Sfânt. Așadar, Schimbarea la Față putem spune că este și o arătare a Sfintei Treimi.

Dar la ce se referă mai exact cuvântul prorocesc pe care îl menționează Sfântul Apostol Petru, „la care bine facem luând aminte”? Să nu uităm că la Schimbarea la Față a Domnului s-au arătat pe munte Moise și Ilie, amândoi proroci ai Vechiului Testament. Despre Moise se poate spune că este prorocul prin excelență, căruia Dumnezeu îi spune: „Eu le voi ridica Proroc din mijlocul fraților lor, cum ești tu, și voi pune cuvintele Mele în gura Lui” (Deuteronom 18.18). Iar la finalul Legii lui Moise citim, imediat după ce este pomenită moartea lui Moise: „De atunci nu s-a mai ridicat în Israel proroc asemenea lui Moise, pe care Dumnezeu să-l fi cunoscut față către față, nici să săvârșească toate semnele și minunile cu care Domnul l-a trimis în pământul Egiptului asupra lui Faraon și asupra tuturor dregătorilor lui și asupra a tot pământul lui, nici să facă cu mână tare și cu mari înfricoșări ceea ce a făcut Moise înaintea ochilor a tot Israelul” (Deuteronom 34.10).

Sfântul Ilie, de asemenea, cel care s-a arătat împreună cu Moise și pe care l-am prăznuit pe 20 iulie, era și el un mare proroc din vechime. Deși nu a scris ca Moise, ni s-au păstrat cuvintele prorociei despre el, faptele și minunile sale, precum și predicile sale adresate fiilor lui Israel pentru păstrarea credinței celei una.

De altfel, finalul corpusului profetic din Vechiul Testament, chiar la sfârșitul cărții profetului Maleahi (Maleahi 3.22-24), conține două referințe precise la două personalități profetice emblematice, Moise și Ilie: „Aduceți-vă aminte de Legea lui Moise, slujitorul Meu, căruia i-am dat în muntele Horeb porunci și rânduieli pentru tot Israelul. Iată că Eu vă trimit pe Ilie prorocul, înainte de a veni ziua Domnului cea mare și înfricoșătoare; el va întoarce inima părinților către fii și inima fiilor către părinții lor, ca să nu vin și să lovesc țara cu blestem”. Această menționare de la finalul corpusului profetic explică poate cel mai bine prezența celor doi profeți ai Legii vechi la Schimbarea la Față. Moise a scris profețiile din Lege, Ilie a păzit aceste profeții ale Legii în fața poporului înclinat să părăsească morala și chiar credința în Domnul, alipindu-se în schimb de zei păgâni. Moise a primit poruncile și rânduielile pe muntele Horeb, iar Ilie a pus Legea în inima oamenilor, ca să nu fie pedepsiți de Dumnezeu; a pus Legea în inimă, întorcând inima oamenilor unii către alții, inima părinților către fii și a fiilor către părinți.

Revenind la textul Sfântului Petru de la care am plecat, putem spune că revelația Sfintei Treimi se bazează pe vederea slavei Domnului, iar această experiență este menită pentru fiecare dintre noi. Dacă noi nu ne învrednicim să vedem direct, ca Petru, slava Domnului și nici să auzim pe viu glasul Tatălui mărturisind despre Fiul, avem în schimb acces direct și nemijlocit la cuvântul prorocesc, la mărturia celor ca Petru care au văzut slava Domnului și au fost martori la Schimbarea la Față, dar și la cuvântul prorocesc pe care l-au lăsat profeții Vechiului Așezământ, precum Moise și Ilie.

Până când vom dobândi fiecare dintre noi experiența proprie a legăturii cu Dumnezeu, prin viața noastră, prin ajutorul pe care îl conștientizăm ca venind de la Dumnezeu, până când așadar dobândim încredințarea vederii directe a slavei divine, avem mărturia scripturistică, cuvântul prorocesc, adică Sfânta Scriptură pe care trebuie să o citim și să o studiem cu amare luare aminte. Ca să cităm iarăși din Sfântul Apostol Petru: „avem cuvântul prorocesc mai întărit, la care bine faceți luând aminte ca la o făclie ce strălucește în loc întunecos, până când va străluci ziua și Luceafărul va răsări în inimile voastre”.

Până când va străluci ziua Domnului, adică până când va veni Împărăția Cerurilor, până când Luceafărul – adică Hristos însuși – va străluci în inima noastră, adică până când ne vom întări în experiența proprie, avem cuvântul prorocesc. Aici citim despre rânduielile pe care Moise le-a lăsat evreilor ca să-l aștepte pe Mesia, citim despre profețiile mesianice, citim despre Ilie și lupta sa neabătută împotriva idolatriei, citim despre Petru și ceilalți apostoli cum l-au urmat pe Domnul, cum i-au fost martori ai minunilor și cum L-au văzut transfigurat, schimbat la Față.

Prima dintre Evanghelii a fost scrisă de Marcu, un ucenic și colaborator al Sfântului Petru. Putem spune că citind cuvintele primei Evanghelii în ordine cronologică ne împărtășim din mărturia care provine de la unul dintre primii ucenici chemați de Domnul. În tradiția Bisericii noastre, Marcu nu este un simplu ucenic al lui Petru, ci este chiar fiul lui trupesc, plecând de la textul de la sfârșitul Primei epistole a lui Petru: „Biserica cea aleasă din Babilon și Marcu, fiul meu, vă îmbrățișează” (1 Petru 5.13). La Marcu citim detalii pe care doar un martor ocular le poate reține, cum ar fi albeața nespusă a veșmintelor lui Iisus: „Și veșmintele Lui s-au făcut strălucitoare, albe foarte, ca zăpada, cum nu poate înălbi așa pe pământ înălbitorul” (Marcu 9.3).

Este interesant că se păstrează și reacția lui Petru, plină de uimire și recunoscându-se depășirea capacității umane de înțelegere: „Și răspunzând Petru, a zis lui Iisus: «Învățătorule, bine este ca noi să fim aici; și să facem trei colibe, Ție una și lui Moise una și lui Ilie una». Căci nu știa ce să spună, fiindcă erau înspăimântați” (Marcu 9.5-6). Nu știm cum i-a recunoscut Petru pe Moise și Ilie, proroci care au trăit cu multe secole înainte. Poate că a fost o cunoaștere prin Duh, care i-a permis să simtă că cei doi sunt prezenți în chip minunat. Moise murise pe muntele Nebo, înainte să ajungă în Pământul Făgăduinței, iar mormântul său rămăsese necunoscut, iar Ilie se învrednicise să nu guste moartea, pentru că un car de foc cu cai de foc l-au ridicat la cer din valea Iordanului.

În Evanghelia după Luca aflăm însă un amănunt care nu mai apare la ceilalți evangheliști. Știm de la ceilalți că Moise și Ilie, atunci când s-au arătat pe munte la Schimbarea la Față, vorbeau cu Iisus. Sfântul Evanghelist Luca ne împărtășește însă și despre ce anume vorbeau: „Și iată doi bărbați vorbeau cu El, care erau Moise și Ilie, și care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârșitul Lui, pe care avea să-l împlinească în Ierusalim” (Luca 9.30-31). Moise și Ilie, prorocii Vechiului Testament, trimit împreună la Hristos și la Patima Lui. Altfel spus, cuvântul prorocesc la care trebuie să luăm aminte, Sfânta Scriptură pe care trebuie să o citim și să o studiem, arată spre Hristos și Patima Sa mântuitoare. Trebuie să citim Sfânta Scriptură și această lectură trebuie să ne pregătească spre înțelegerea, aprofundarea și asumarea de către noi a Patimilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Iubiți credincioși, praznicul de astăzi al Schimbării la Față să fie și pentru noi un prilej de urcuș duhovnicesc pe Taborul nostru interior, ca până când vom ajunge să strălucească ziua Domnului și Hristos însuși să răsară ca un Luceafăr în inimile noastre, să ne luminăm și noi cu strălucirea cuvântului prorocesc. Iată de ce rugăciunea dinaintea citirii Sfintei Scripturi și în special a Evangheliei sună așa: „Strălucește în inimile noastre, Iubitorule de oameni Doamne, lumina cea neînserată a cunoștinței dumnezeirii Tale și deschide ochii cugetului nostru spre cunoașterea evanghelicelor Tale propovăduiri; pune întru noi și frica de fericitele Tale porunci, ca poftele trupești cu totul călcându-le, viață duhovnicească să petrecem, toate cele ce sunt spre plăcerea Ta cugetându-le și făcându-le. Că Tu ești luminarea și sfințirea și mântuirea sufletelor noastre și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”

2 comentarii

  1. Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Mihăilă.

    În primul rând vă doresc sănătate și Domnul bun să vă păzească vocea.

    În al doilea rând, vă rog să-mi permiteți o părere.

    Se merita menționat faptul că evenimentul „Schimbării la față” a împlinit un cuvânt al Mântuitorului nostru drag rostit în auzul ucenicilor Săi cu șase zile înainte :

    Mc 9:1 Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere.

    Împărăția lui Dumnezeu, venind cu putere, va produce oameni mântuiți dintre credincioșii aflați la odihnă în acel timp, dar și dintre aceia ce se vor găsi în viață cu acel prilej.
    Știm lucrul acesta de la fratele nostru apostolul Pavel, care a scris sub călăuzirea Duhului Sfânt :

    1 Corinteni 15:50 Aceasta însă zic, fraţilor: Carnea şi sângele nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea.
    51Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba,
    52Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba.
    53Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest ( trup ) muritor să se îmbrace în nemurire.

    Or, Moise îi reprezintă exact pe cei care au fost înviați din morți și ridicați la cer, iar Ilie este modelul celor ce fiind în viață, vor fi schimbați și ridicați la cer.

    Vedem cum Noul Testament luminează învățătura din Vechiul Testament.
    Căci stă scris :

    4Re 2:11 Pe când mergeau ei aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer.

    Desigur că observația fratelui nostru apostolul Pavel luminează scena descrisă : fratele nostru prorocul Ilie nu s-ar fi putut urca în carul de foc în trupul lui de om, căci ar fi fost consumat de foc, dar într-o clipeală de ochi a fost schimbat și apoi a fost ridicat la cer.

    Am citat traducerea sinodală a Bibliei care permite părerea că numai caii erau de foc, dar Biblia de la București, Biblia de la Blaj, Biblia Carol al II lea și traducerea Bartolomeu Anania, toate spun : „car de foc și cai de foc”.

    Nu știu de ce traducătorii sinodalei au ținut să fie originali în acest punct.

    În al treilea și ultimul rând, îmi exprim nedumerirea cu privire la următoarea exprimare a dumneavoastră :

    „La Marcu citim detalii pe care doar un martor ocular le poate reține, cum ar fi albeața nespusă a hainelor lui Iisus…”

    În mod evident martorul ocular de la care și-a luat fratele nostru Marcu informația este apostolul Petru.
    Așa cum ați scris se poate înțelege că dumneavoastră credeți că Marcu a fost și el prezent la scenă. Or, sunt sigur că nu.
    Era bine dacă fixați amănuntul. Părerea mea.

    Vă doresc binecuvântarea Domnului Isus Hristos asupra dumneavoastră și a familiei dumneavoastră.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s