Titlurile psalmilor: Pentru sfârșit sau al mai marelui cântăreților?

55 dintre Psalmi încep cu o notiță ciudată în titlu. Există însă aici o diferență interesantă între textul ebraic și cel grecesc. În greacă se spune: „Pentru sfârșit”, o formulă enigmatică, pe când în ebraică apare: „Al mai marelui cântăreților”. De unde această diferență?

De fapt Septuaginta și Textul Masoretic pleacă de la un model textual ușor diferit. Ebraica notează doar consoanele cuvintelor, iar aici Septuaginta traduce un text ebraic cu forma LNȚH (citit lanețah, „pentru sfârșit”, în greacă eis to telos), pe când Textul Masoretic redă LMNȚH (citit lamenațeah, „pentru [sau mai degrabă „aparținând”] mai marele cântăreților”). Diferența în modelul textual utilizat constă într-o singură literă: prezența sau absența lui M.

Biblia Sinodală românească nu mai păstrează din păcate titlurile psalmilor. Motivul este simplu. Prima Biblie tradusă în românește, Biblia de la București din 1688, a folosit ca sursă Biblia greacă de la Frankfurt din 1597, care nu numerota deloc titlurile Psalmilor. Pe atunci, numerotarea versetelor nu era încă standardizată. Din pricina acestei anomalii, Biblia Sinodală actuală a moștenit suprimarea titlurilor Psalmilor. Le putem regăsi însă în românește în Psaltirea carte de cult.

Dacă ne uităm în Psaltirea carte de cult, observăm că acolo este preferată varianta Textului Masoretic: „al mai marelui cântăreților”. Un fapt interesant, dovadă că recursul la Textul Masoretic s-a strecurat pe alocuri chiar și în textul biblic folosit în cultul Bisericii. Normal ar fi fost, pe linia greacă, să se recurgă la lecțiunea Septuagintei.

Dar care dintre variante este mai plauzibilă? Probabil cea ebraică, fiind vorba de o menționare a faptului că cei 55 de psalmi (începând cu Psalmul 4) făceau parte dintr-o colecție a dirijorului aflat în fruntea corului de leviți.

Este însă posibil ca în cazul Septuagintei să fie o alegere conștientă, nu o simplă omisiune a unei litere. Înțelegând că psalmii respectivi sunt „pentru sfârșit”, este posibil ca traducătorii să fi avut în vedere o tentă soteriologică și eshatologică. Psalmii respectivi ar forma o grupă axată pe desăvârșire, atât personală, cât și colectivă, a comunității ecleziale.

Așadar, dacă evaluăm istoric, ar trebui să preferăm varianta Textului Masoretic. Dar dacă suntem interesați de subtilități teologice, ar trebui evidențiată varianta Septuagintei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s