Psalmul 101: Pelicanul din pustiu?

Din seria „Iepuri și damani”, revin cu un alt caz din Psalmi. În Psalmul 101:7 citim: „Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufnița din dărâmături”. Cât privește prima pare, așa este și în Septuaginta, Vulgata, Peșitta și chiar Targumul la Psalmi.

Dar o întrebare rămâne: bufnița obișnuiește să stea prin dărâmături, dar pelicanul, o pasăre de apă, nu prea are ce să caute prin deșert. De unde au pus atunci traducătorii în greacă ai Septuagintei – căci ei au fost primii – pelican?

Un răspuns îl pot oferi Peșitta și Targumul. Pasărea respectivă, numit în ebraică qa’at, în arameică este redată prin qaqa sau qeqata, ceea ce înseamnă „pelican”. Putem deci presupune că traducătorii Septuagintei nu mai cunoșteau despre ce pasăre este vorba, dar, fiind familiarizați cu arameica și cu denumirea arameică pentru pelican (qaqa / qeqata) ce semăna izbitor cu termenul în cauză (qa’at), au optat pentru „pelican”. Așa au tradus în Levitic (11:18), în prima ocurență, pe când în Deuteronom (14:17) au optat pentru „cufundac” sau „cormoran”. Interesant este cazul din Isaia 34:11, unde descriera pustiirii Edomului i-a pus de data aceasta pe gânduri pe traducători. Ce să caute un pelican printre ruine lângă arici, bufniță și corb? Așa că au redat generic prin „păsări”. Este un semn că Psalmii și Isaia au fost lucrate de traducători sau grupe de traducători diferiți. În fine, în Sofonie 2:14, unde este descrisă tot pustiirea unei cetăți, de data aceasta a Ninivei, se optează pentru „cameleon”.

Oricum, trebuie ținut cont și de faptul că traducătorii în greacă ai Septuagintei trăiau în Alexandria Egiptului, situată în Delta Nilului. Există o tendință observată foarte clar în Levitic 11 și în Deuteronom 14 de a identifica animalele din acele liste cu fauna specifică zonei acvatice: lebădă, pelican, cormoran, crocodil etc., când poate identificarea trebuie căutată mai degrabă în specificul țării Canaanului, mai deșertic.

În cazul nostru, nu cred că poate fi vorba de pelican, care nu trăiește în pustie. Cel mai probabil este tot o specie de bufniță. De altfel, chiar numele ebraic pare inspirat din strigătul păsării. Majoritatea traducerilor moderne redau prin „bufniță”, cu excepția pe care am remarcat-o a Einheitsübersetzung, care optează pentru „stăncuță”, deci o verișoară a ciorii.

2 comentarii

  1. Există specii de bufnițe de stepă (ciuful de câmp). Stăncuța ar fi binevenită, dar pentru că în lista din Leviticul se menționează mai sus „corbul și tot neamul lui (= cioara, stăncuța, ceuca etc.)” cred că un loc special pentru stăncuță nu se prea vede. În orice caz, identificarea păsărilor din Leviticul 11 și chiar din alte locuri este o aventură care ne dă prea puține satisfacții. Afară de pupăză, liliac, barză și corb, toate celelalte zburătoare menționate sunt de domeniul ghicitului. Lexicoanele și traducerile (vechi sau noi) sunt adesea divergente. Trebuie să ne mulțumim cu o idee generală: păsările răpitoare / carnivore nu sunt bune de mâncat. Și bineînțeles, sunt menționate doar păsări cunoscute în Orientul Apropiat. Nu ne putem gândi la pinguin sau la pasărea-liră.
    Apreciez blogul dumneavoastră. Sănătate și succes!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s